ICCJ. Decizia nr. 1589/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1589
Dosar nr. 6123/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2002 la Tribunalul Covasna, reclamanta C.M.M.(grefier C.F. la Judecătoria Întorsura Buzăului) a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Covasna şi Ministerul Justiţiei, solicitând restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile de brute de natură salarială încasate de pârâţi în perioada anterioară datei de 29 martie 2001, reprezentând plată nedatorată, cu aplicarea dobânzii legale, calculată conform OG nr. 9/2000.
Pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a formulat o cerere de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Aceasta din urmă, la rândul ei a chemat în garanţie C.N.A.S.S. pentru restituirea sumei echivalente cu 25% din cea pretinsă de reclamantă, sumă virată în temeiul art. 21 alin. (2) lit. c) din statului C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentinţa civilă nr. 1590 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna s-au admis atât acţiunea reclamantei cât şi cererea de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi cererea de chemare în garanţie a CNAS.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 492/R din 8 aprilie 2003 a respins, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Instanţele au reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992, reclamanta beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze întrucât legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie prin inserarea acestei condiţii se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti menţionate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., pe considerentul că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate şi art. 6/1 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea HG nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că, prin interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă face dovada plăţii contribuţiei lunare de asigurări de sănătate, acesta nefăcând parte din categoriile de persoane exceptate de la plata acestei contribuţii.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
Art. 4 alin. (1) din lege stabileşte că sunt supuşi asigurării, în mod obligatoriu, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, în alin. (2) prevăzându-se obligativitatea plăţii lunare de către asiguraţi a unei contribuţii pentru asigurări de sănătate.
Art. 6 din acelaşi act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, respectiv: copiii şi tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenţi sau ucenici şi dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soţul, soţia, părinţii, fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, prin Legea nr. 44/1994 şi prin art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de lege, precum şi cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutirea de plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate şi anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; persoanele care se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul, soţia, copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, condiţiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al „Normelor comune" nr. 318/FB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999, emise în aplicarea HG nr. 409/1998 se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998 dacă fac dovada că plătesc contribuţia anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanta, în calitate de grefier C.F. la Judecătoria Întorsura Buzăului a încheiat un contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care a cunoscut faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997, angajatorul avea obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
În raport de cele arătate, recursul în anulare va fi admis, se vor casa hotărârile pronunţate în cauză şi, în fond, se va respinge acţiunea reclamantei, precum şi cererile de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile 1590 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna şi a deciziei nr. 492/R din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează hotărârile atacate şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta C.M.M., precum şi cererile de chemare în garanţie formulate împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi respectiv a C.N.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1629/2003. Civil. PRETENTII. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1492/2003. Civil. NULITATE DONATIE. Recurs → |
|---|
