CSJ. Decizia nr. 1628/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1628
Dosar nr.3993/200.
Sedinţa publică de la 17 aprilie 2003
La data de 2 aprilie 2003, s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S.D.împotriva deciziei nr.38/A din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 2 aprilie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 17 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.1015/1997 pe rolul Judecătoriei Sălişte, reclamantul S.D.a chemat în judecată pe pârâtele C.M.şi D.M.A.şi a solicitat ca pe baza probelor ce se vor administra să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care:
- să se constate nulitatea contractului de donaţie autentificat sub nr.4 din 21 noiembrie 1995 de către notarul public „D.N.", prin care a donat pârâtei D.M.A.cota de ½ din imobilul înscris în CF nr.2606 Săcele nr.top. 342/1 şi 343/1 curte, construcţii şi grădină în suprafaţă totală de 800 m.p;
- să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâta C.M.a dobândit ca bunuri comune imobilele înscrise în CF nr.2606 Săcele nr.top. 342/1 curte şi construcţii în suprafaţă de 682 m.p. şi nr.top. 343/1 grădină în suprafaţă de 118 m.p. precum şi bunurile mobile enumerate în lista anexă la cererea de chemare în judecată;
- să se stabilească că la dobândirea bunurilor comune a avut o contribuţie de 70% iar pârâta C.M.o contribuţie de 30% şi să se dispună partajarea comunităţii de bunuri.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că a donat cota de ½ din imobilul dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta C.M.fiicei acesteia, pârâta D.M.A., rezultată dintr-o căsătorie anterioară, donaţia fiind rezultatul manoperelor de captaţie ale fostei soţii, actul de donaţie fiind însă lovit de nulitate absolută deoarece imobilul donat făcea parte din comunitatea de bunuri devălmaşe dobândite în timpul căsătoriei.
În drept sunt invocate prevederile art.30 C.fam., art.36 C.fam., art.940 şi art.728 C.fam., art.948 C.civ. şi Legea 603/1943.
Pârâtele C.M.şi D.M.A.au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea capătului de cerere privind nulitatea contractului de donaţie şi să se constate că la dobândirea bunurilor comune reclamantul S.D.şi pârâta C.M.au avut o contribuţie egală.
Cu privire la bunurile mobile se contestă exsitenţa unor bunuri şi totodată se cere a fi incluse în masa bunurilor comune şi alte bunuri, făcându-se precizări şi în legătură cu posesia acestora.
Prin sentinţa civilă nr.772 din 29.12.1998 pronunţată de Judecătoria Săliştea s-a admis în parte acţiunea reclamantului S.D.şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtele C.M.şi D.M.A.după cum urmează:
- s-a respins capătul de cerere din acţiunea principală privind constatarea nulităţii contractului de donaţie referitor la imobilul înscris în CF 2606 Săcele nr.top.342/1 şi 343/1 ;
- s-a constatat care sunt bunurile ce fac parte din masa bunurilor comune dobândite de reclamant şi pârâta C.M.în timpul căsătoriei;
- s-a stabilit că reclamantul S.D.are o contribuţie de 70% şi pârâta C.M.o contribuţie de 30% la dobândirea bunurilor comune;
- au fost expertizate bunurilecomune, formându-se loturi care au fost atribuite fiecăruia dintre copartajanţi.
Împotriva sentinţei civile nr.772/29.12.1998 pronunţată de Judecătoria Săliştea a declarat apel reclamantul S.D., care a fost admis prin Decizia civilă nr.909/1.06.1999 pronunţată de Tribunalul Sibiu, şi s-a desfiinţat sentinţa apelată, cauza fiind trimisă la Tribunalul Sibiu pentru soluţionarea acţiunii în fond de către această instanţă.
S-a considerat de către instanţa de apel, că obiectul acţiunii având o valoare mai mare de 150.000.00 lei revine tribunalului competenţa materială în conformitate cu art.2 pct.1 lit."b" C.proc.civ.în redactarea avută la acea dată, să judece cauza ca instanţă de fond.
Recursul declarat împotriva deciziei civile nr.909/1.06.1999 pronunţată de Tribunalul Sibiu, de către pârâtele D.M.-A. şi C.M.a fost constatat nul în baza art.306 C.proc.civ., prin Decizia civilă 2165/20 octombrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
Judecând cauza ca instanţă de fond Tribunalul Sibiu pronunţă sentinţa civilă nr.331 din 29 mai 2000 prin care admite în parte în principiu şi în fond acţiunea formulată de reclamantul S.D.şi în principiu, în parte şi în fond cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional C.M.şi în consecinţă:
- constată nulitatea contractului de donaţie încheiat între reclamantul S.D.şi pârâta D.M.precum şi nulitatea contractului de donaţie intervenit între pârâta C.M.şi pârâta D.M.; constată nulitatea încheierii intabulare nr.1409/1997 din CF 2606 Săcele, nr.top. 342/1, 343/1 şi dispune restabilirea situaţiei anterioare în CF pe numele reclamantului S.D.;
- constată masa bunurilor comune mobile şi imobile dobândite de reclamantul S.D.şi pârâta C.M.(fostă S.) în timpul căsătoriei şi cote de câte 50% cu care au contribuit fiecare la dobândirea bunurilor comune;
- dispune sertarea comunităţii de bunuri prin formare de loturi şi atribuire către fiecare dintre foştii soţi, cu obligarea pârâtei C.M.să mai plătească reclamantului S.D.o sultă în valoare de 175.580.000 lei pentru compensarea diferenţei de valoare între loturile atribuite fiecăruia şi valoarea cotei ce le revine.
Prin Decizia civilă nr.158/A/1.XI.2000 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia civilă, se respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S.D.împotriva sentinţei civile nr.331 din 29 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi se anulează ca insuficient timbrat apelurile declarate de pârâtele C.M.şi D.M.A.împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
Prin Decizia civilă nr.3384/25.09.2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, se admite recursul declarat de pârâtele C.M.şi D.M.împotriva deciziei civile nr.158/A/1.XI.2000 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia civilă pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru soluţionarea apelurilor.
S-a reţinut în considerentele deciziei pronunţate de instanţa de recurs că anularea ca insuficient timbrate a apelurilor declarate de pârâte s-a făcut în mod nelegal, cu neobservarea prevederilor Legii nr.146/1997; dar şi a prevederilor art.156(2) din C.proc.civ.care garantează respectarea principiului dreptului de apărare a tuturor părţilor în procesul civil.
În considerentele deciziei se mai spune că instanţa de apel, cu ocazia rejudecării apelurilor să pună în discuţia părţilor şi problema competenţei instanţei faţă de prevederile art.725 alin.2 C.proc.civ..
Rejudecând cauza după casarea cu trimitere dispusă de Curtea Supremă de Justiţie – secţia civilă, prin Decizia civilă nr.3884/25 septembrie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia civilă pronunţă Decizia civilă nr.38/A/22.03.2002 prin care respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul S.D.împotriva sentinţei civile nr.331 din 29 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.5990/1000; admite apelurile declarate de pârâtele C.M.şi D.M.A.împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o modifică în sensul că respinge acţiunea reclamantului S.D.cu privire la constatarea nulităţii contractelor de donaţie autentificate sub nr.4/20.11.1995 şi nr.157/8.X.1997 de către notarul public D.N. prin care a fost donat imobilul înscris în CF nr.2606 Săcele, nr.top. 342/1 şi 343/1; înlătură din masa bunurilor comune şi din lotul atribuit reclamantei reconvenţionale C.M., imobilul ce a făcut obiectul contractelor de donaţie menţionate şi reduce valoarea totală a bunurilor comune la suma de 94.814.000 lei şi 1000 DM.
Obligă pe pârâta C.M.la sulta către reclamat numai cu privire la suma de 500 DM, iar pe reclamant să plătească pârâtei suma de 24.420.000 lei, sultă pentru egalizarea valorii loturilor privind bunurile mobile atribuite fiecăruia.
Cu privire la competenţa materială a Tribunalului Sibiu de a judeca pricina, ca instanţă de fond, asupra căreia s-a atras atenţia în considerentele deciziei pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în recursul soluţionat prin Decizia civilă 3884/25.09.2001, s-a apreciat de către Curtea de Apel Alba Iulia, că dacă instanţa de recurs ar fi considerat că tribunalul nu a avut competenţa materială ca instanţă de fond în cauza de faţă, ar fi trimis cauza instanţei de fond competente respectiv judecătoriei competente.
Împotriva deciziei civile nr.38/A/22.03.2002 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia civilă a declarat recurs reclamantul S.D., care critică Decizia pentru motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 8 şi 9 C.proc.civ..
La termenul de judecată din 2.04.2003 instanţa de recurs a pus în discuţie din oficiu, în conformitate cu art.306(2) C.proc.civ.motivul de casare de ordine publică privind competenţa materială a Tribunalului Sibiu de a judeca în fond, ca primă instanţă cauza de faţă, care are ca obiect principal supus judecăţii o acţiune prin care se solicită partajul bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei de reclamantul S.D.şi pârâta C.M., în raport cu prevederile legii în vigoare la data sesizării instanţei cu acţiunea de partaj de bunuri comune formulate la 12.XI.1997.
Potrivit dispoziţiilor art.2 pct.1 lit."b" C.proc.civ., în redactare avută înainte de modificările dispuse prin OUG nr.138/2000, intrate în vigoare la 2 mai 2001 tribunalele judecau în primă instanţă procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile al căror obiect avea o valoare de peste 150.000.000 lei.
Dispoziţia legală menţionată se referea însă strict la procese şi cereri ce au ca obiect, drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile şi nu din raporturi juridice de dreptul familiei.
Regimul comunităţii de bunuri reglementat de C.fam., constituie singurul regim legal obligatoriu, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor în timpul căsătoriei.
Prin prevederile C.fam., intrat în vigoare la 4 ianuarie 1954, sunt reglementate între altele, încheierea şi desfacerea căsătoriei, efectele căsătoriei, fiind totodată stabilite drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor.
În acelaşi cadru sunt incluse şi dispoziţiile legale referitoare la partajul bunurilor comune ale soţilor, C.fam. prevăzând în art.36 că la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soţi, potrivit învoielii acestora, iar dacă soţii nu se învoiesc asupra împărţirii bunurilor comune, va hotărî instanţa judecătorească.
Rezultă din cele ce preced că orice cerere de partajare a bunurilor comune, întemeiată pe dispoziţiile art.36 din C.fam., are caracterul, unei cereri accesorii la cererea de divorţ, indiferent dacă a fost formulată odată cu aceasta sau separat, după desfacerea căsătoriei, ca în speţa de faţă, soluţionarea ei, neputând fi atribuită, sub aspectul competenţei materiale, în raport cu criteriul valoric instituit prin art.2 pct.1 lit."b" C.proc.civ.(în redactarea anterioară datei de 2 mai 2001) ci numai ţinându-se seama de obiectul acţiunii principale, respectiv, al desfacerii căsătoriei. În această chestiune îşi găsesc aplicaţiunea dispoziţiile art.17 C.proc.civ.potrivit cărora cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Prin urmare, cererile având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite de soţi în timpul căsătoriei indiferent de valoarea masei partajabile, revin competenţei de soluţionare a judecătoriei, atât în cazul în care au fost introduse concomitent cu acţiunea principală de desfacere a căsătoriei, cât şi atunci când asemenea cereri sunt formulate separat.
Faţă de cele ce preced observând şi prevederile artr.725(2) C.proc.civ.se constată că atât în prima fază procesuală când prin Decizia civilă nr.909/1.06.1999 pronunţată de Tribunalul Sibiu, prin care s-a decis că revine tribunalului competenţa materială să judece ca instanţă de fond acţiunea având ca obiect partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de foştii soţi S.D.şi C.M.(după divorţ) cât şi în continuare, în fazele următoare, instanţele au procedat la judecarea cauzei în fond şi în apel cu încălcarea competenţei materiale.
În consecinţă, urmează a se admite recursul a se casa hotărârile pronunţate cu încălcarea competenţei materiale a instanţelor şi a se trimite cauza la Tribunalul Sibiu ca instanţă de apel în vederea judecării apelului declarat de reclamantul S.D.împotriva sentinţei civile nr.772 din 29 decembrie 1998 pronunţată de Judecătoria Sălişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.D.împotriva deciziei nr.38/A din 22 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr.331 din 29 mai 2000 a Tribunalului Sibiu, Decizia nr.2165 din 20 octombrie 1999 a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia civilă şi Decizia civilă nr.909 din 1 iunie 1999 a Tribunalului Sibiu.
Trimite cauza la Tribunalul Sibiu în vederea soluţionării apelului declarat de reclamantul S.D.împotriva sentinţei civile nr.772 din 29 noiembrie 1998 a Judecătoriei Sălişte.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1631/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1626/2003. Civil → |
|---|
