ICCJ. Decizia nr. 1646/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1646
Dosar nr. 1558/2003
Şedinţa publică din2 martie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1937 din 14 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a respins cererea formulată de reclamanta E.P. Petrila, împotriva pârâtei Primăria Oraşului Petrila, jud.Hunedoara.
Instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în contextul art. 1 şi3 lit. c) din Legea nr.10/2001, reclamanta a fost o intreprindere socialistă de stat şi nu o intreprindere particulară care să fi deţinut în proprietate imboile care i-au fost preluate abuziv de Statul Român. Că, transformarea S.A.R. Petroşani, organizată pe principiile codului comercial înintreprindere socialistă – E.M. Petrila – s-a făcut în sensulîncetării persoanei juridice a celei dintîi. În atare situaţie, reclamanta E.M. Petrila nu este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani, deci nuare dreptul la restituirea unor imobile ce au aparţinut acesteia din urmă.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia civilă nr. 108 din 6 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta E.M. Petrila, împotriva sentinţei civile nr. 1937 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalul Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, insntanţa de apel a reţinut că, reclamanta E.M. Petrila, jud. Hunedoara a fost intreprindere socialistă de stat şi nu o societate de tip capitalist, nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv de Statul Român. Reclamanta nu este continuatoarea în drepturi aS.A.R.Petroşani.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs, reclamanta E.M. Petrila, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. – pentru urmrătoarele considerente:
- În mod greşit instanţele au reţinut că reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a S.A.R. Petroşani, cu toate că din probe rezultă acest lucru;
- Reclamanta este continuatoarea în drepturi a S.A.R. Petroşani deoarece activitatea de minerit a continuat neîntrerupt din 1921 şi până în prezent, astfel încât perioada cuprinsă între naţionalizarea S.A.R. S.A. Petroşani şi înfiinţarea C.N.H. S.A., E.M. Petrila, nu au existat întreruperi ale activităţii de exploatare a cărbunelui în Valea Jiului indiferent de schimbarea denumirii persoanei juridice.
Recursul nu este fondat.
Prin dispoziţia nr. 769 din 30 aprilie 2002, emisă de Primăria Oraşului Petrila, s-a respins cererea de restituire în natură formulată de reclamanta E.M. Petrila cu privire la terenul în suprafaţă totală de 4.222,8 mp situatîn oraşul Petrila, înscris în C.F. nr. 1835 – Petrila pe considerentul că reclamanta nu este proprietara terenului revendicat. Terenul a fost preluat de la S.A.R. S.A. Petroşani, care l-a deţinut cu titlu de proprietate, de Statul Român, iar reclamanta nu este continuatoarea în drepturi a acestei societăţi.
Cum reclamanta E.M. Petrila nu a fost mulţumită de modul de rezolvare acererii de restituie în natură a imobilului revendicat, în conformitate cu art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, a formulat acţiune în justiţie contra dispoziţiei mai sus menţionată, la Tribunalul Hunedoara.
Acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă de instanţa de fond aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1937 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara. Această sentinţă a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 108 din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Ambele instanţe au pronunţat sentinţe temeinice şi legale.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat se restituie de regulă în natură în condiţiile prezentei legi, iar art. 3 lit. c) dinaceeaşi lege, precizează că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii „persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsuri reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecatorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă".
Pentru acordarea îndreptăţirii la restituire, textul de lege mai sus enunţat ia în considerare două situaţii: continuarea activităţii persoanei juridice respective dela data deposedării până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi reluarea activităţii în condiţiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice acăror activitate a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
În speţă, nici una din cerinţele menţionate nu sunt îndeplinite.
Reclamanta E.M. Petrila, a fost intreprindere socialistă de stat şi nu o intreprindere particulară, care a deţinut în proprietate imobile, ce i-au fost preluate în mod abuziv de stat.
În situaţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu se includ actualele societăţi comerciale, regii autonome sau companii naţionale, chiar dacă s-ar putea stabili o „filiaţie" a acestora în sensul că ar proveni, prin lanţul societate comercială de tip capitalist la data naţionalizăriimijloacelor de producţie – intreprindere socialistă de stat – societate comercială cu capital privat, deoarece transformarea din societate comercială anonimă, organizată conform codului comercial, în intreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării persoanei juridice a celei dintâi. Deci, nu se poate vorbi de o „continuitate a activităţii" reclamantei, întrucât nu există o unică persoană juridică,
Cu alte cuvinte, continuarea activităţi presupune păstrarea neîntreruptă a persoanei juridice, în perioada scursă de la data deposedării abuzive până la data emiterii dispoziţiei de restituire, fiind fără importanţă schimbarea denumirii, a sediului, ori a altor elemente de identificare.
Mai mult, în cauză nu există nici o hotărâre judecătorească care să consfinţească înfiinţarea reclamantei E.M. Petrila, sau să facă vreo referire la legătura dintre aceasta şi persoana juridică desfiinţată ori interzisă – S.A.R. S.A. – Petroşani.
Din probele existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta nu a fost persoană juridică de tip capitalist, nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, nu a fost interzisă în perioada comunistă, nu este continuatoarea în drepturi a S.A. R.Petroşani, deci nu are vocaţie la restituirea unor imobile care au fost proprietatea S.A.R. Petroşani, respectiv a terenului în suprafaţă de 4.228,8 mpînscris în C.F. nr. 1835Petrila.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., şi în consecinţă se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta E.M. Petrila, împotriva deciziei civile nr. 108 din 6 februarie 2003a Curţii de Apel Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta E.P.Petrila împotriva deciziei nr. 108 A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1653/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1647/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
