ICCJ. Decizia nr. 1647/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1647
Dosar nr. 1559/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2002 sub nr. 3191 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta E.M. Petrila a chemat în judecată pe pârâta Primăria Oraşului Petrila, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să anuleze dispoziţia nr. 770 din 30 aprilie 2002 emisă de către pârâtă, prin care s-a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului construcţie în suprafaţă de 5817,6 mp înscris în C.F. nr. 1830 nr.top 7616/3/1 şi 7616/3/3 oraş Petrila;
- să constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi S.;
- să dispună restituirea în natură a imobilului şi în situaţia când nu este posibil acest lucru, prin echivalent.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea S.A.R. şi a fost preluat abuziv de la aceasta de către stat în baza Legii nr. 119/1948.
Mai susţine reclamanta că ea, în calitate de continuatoare a activităţii societăţii proprietare, este îndreptăţită, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii ori în natură, ori în echivalent.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 1922 din 14 noiembrie 2002, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a avea calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva acestei hotărâri a instanţei de fond a fost respins de către Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 106 A din 6 februarie 2003, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond în mod corect a constatat că reclamanta nu a dovedit că este continuatoarea proprietarei imobilului în litigiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
În acest sens s-a mai reţinut că prin transformarea din societate comercială organizată conform Codului comercial, în întreprindere de stat, s-a determinat încetarea personalităţii juridice a fostei societăţi S.A.R. Petroşani, neputând fi vorba de o continuare a activităţii, astfel cum a susţinut reclamanta.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri a instanţei de apel, care însă nu a fost structurat conform prevederilor art. 303 raport la art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel a soluţionat cauza la primul termen, tratând cu superficialitate motivele de apel şi interpretând restrictiv prevederile Legii nr. 10/2001.
Se mai susţine că a făcut dovada că are calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani întrucât activitatea de minerit a continuat din 1921 şi până în prezent, neexistând întreruperi în activitatea de exploatare a cărbunelui.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând faptul că recursul nefiind structurat după cum s-a reţinut mai înainte, el va fi analizat, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară, imobilul a cărei retrocedare s-a solicitat, a aparţinut S.A.R. Petroşani, persoană juridică de drept privat, de la care s-a naţionalizat în baza Legii nr. 119/1948.
În consecinţă, astfel cum corect au constatat instanţele de fond şi apel în urma analizării actelor existente la dosarul cauzei, acest moment a însemnat încetarea personalităţii juridice a S.A.R. Petroşani şi totodată constituirea proprietăţii de stat cu privire la patrimoniul fostei societăţi private lichidate.
În acest sens urmează a mai reţine că după naţionalizarea S.A.R. Petroşani (iulie 1948) a trecut o perioadă de peste un an după care, prin Decretul nr. 346 din 19 august 1949 s-a înfiinţat S.A.S.R pentru exploatarea şi desfacerea cărbunelui (S.).
În art. 3 al acestui act normativ se prevede că „societatea are personalitate juridică distinctă şi patrimoniu propriu în limita căruia răspunde", deci, din acest moment personalitatea juridică a S.A.R. Petroşani în nici un caz nu mai putea exista; ori în aceste condiţii, nu se poate vorbi de continuarea personalităţii juridice în persoana reclamantei, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
În acest text se prevede că o persoană juridică este îndreptăţită la măsuri reparatorii dacă face dovada că este aceeaşi cu persoana juridică desfiinţată printr-o hotărâre judecătorească, ceea ce în cauză nu a fost făcut.
În consecinţă urmează a reţine că susţinerile recurentei cu privire la interpretarea greşită a prevederilor legale sunt nefondate; instanţele de fond şi apel cu o amplă motivare înlăturând aceste susţineri.
Nici critica privind soluţionarea apelului la primul termen nu are relevanţă juridică faţă de cererea reclamantei făcută în scris în apel, ca acesta să se judece în lipsa sa, iar reclamanta-apelantă, deşi legal citată nu s-a prezentat în instanţă, cum de altfel a procedat şi la instanţa de recurs.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, reţinând că nici una din susţinerile recurentei nu sunt întemeiate, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M. Petrila împotriva deciziei nr. 106 A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1646/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 104/2003. Civil. L 10/2001. Recurs → |
|---|
