ICCJ. Decizia nr. 1643/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1643
Dosar nr. 1555/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2002 sub nr. 3191 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta E.M. Livezeni a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroşani, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să anuleze dispoziţia nr. 972 din 21 februarie 2002 emisă de către pârâtă, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1980 mp înscris în CF nr. 1837 Livezeni nr. top 1903/1.
- să constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani;
- să oblige pârâta la restituirea în natură a imobilului solicitat, iar în situaţia în care nu este posibil acest posibil acest lucru, să fie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea S.A.R. Petroşani şi a fost preluat abuziv de la aceasta de către stat în baza Legii nr. 119/1948.
Mai susţine reclamanta că ea, în calitate de continuatoare a activităţii societăţii proprietare, este îndreptăţită, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii ori în natură, ori în echivalent.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 1456 din 26 septembrie 2002, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a avea calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva acestei hotărâri a instanţei de fond, a fost respins de către Curtea de apel Alba – Iulia prin Decizia civilă nr. 135 A din 13 februarie 2003, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond în mod corect a constatat că reclamanta nu a dovedit că este continuatoarea proprietarei imobilului în litigiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001
În acest sens s-a mai reţinut că prin transformarea din societate comercială, organizată conform codului comercial în întreprindere de stat, s-a determinat încetarea personalităţii juridice a fostei societăţi S.A.R. Petroşani, neputând fi vorba de o continuare a activităţii, astfel cum a susţinut reclamanta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat în esenţă că a făcut dovada că este continuatoarea fostei S.A.R. care a suferit mai multe transformări, însă activitatea de exploatare a cărbunelui nu a fost întreruptă.
Se mai susţine că hotărârea recurată nu este motivată, iar soluţia este rezultatul aplicării greşite a legii; în plus instanţele nu s-au pronunţat asupra dovezilor cu acte depuse la dosar, care dovedeau calitatea ei de continuatoare a fostei societăţi proprietare a imobilului revendicat.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că între motivele de recurs există o strânsă legătură, iar concluzia care rezultă din expunerea lor, este cu privire la calitatea recurentei de continuatoare a fostei societăţi proprietară a imobilului.
Astfel este de reţinut faptul care rezultă din extrasul de carte funciară, că imobilul a cărei retrocedare s-a solicitat, a aparţinut S.A.R. Petroşani, persoană juridică de drept privat de la care s-a naţionalizat, în baza Legii nr. 119/1948.
În consecinţă, astfel cum corect au constatat instanţele de fond şi apel în urma analizării actelor existente la dosarul cauzei, acest moment a însemnat încetarea personalităţii juridice a S.A.R. Petroşani şi constituirea proprietăţii de stat.
În acest sens urmează a mai reţine că după naţionalizarea S.A.R. Petroşani (iulie 1948) a trecut o perioadă de un an după care, prin Decretul 346 din 19 august 1949 s-a înfiinţat societatea pe acţiuni sovieto-română pentru exploatarea şi desfacerea cărbunelui (S.C.).
În art. 3 al acestui act normativ se prevede că „societatea are personalitate juridică distinctă şi patrimoniu propriu în limita căruia răspunde", deci în orice caz din acest moment personalitatea juridică a S.A.R. Petroşani în nici un caz nu mai putea exista; ori în aceste condiţii, nu se poate vorbi de continuarea personalităţii juridice în persoana reclamantei, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
În acest text se prevede că o persoană juridică este îndreptăţită la măsuri reparatorii dacă face dovada că este aceeaşi cu persoana juridică desfiinţată printr-o hotărâre judecătorească, ceea ce în cauză nu a fost făcut.
În consecinţă urmează a constata că susţinerile recurentei cu privire la interpretarea greşită a legii, neanalizarea probelor administrate şi nemotivarea hotărârilor sunt nefondate.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M. Livezeni împotriva deciziei nr. 135 A din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1639/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1642/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
