ICCJ. Decizia nr. 1672/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1672
Dosar nr. 3978/2003
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.E. a chemat în judecată Statul Român prin Primăria oraşului Târgu Lăpuş şi pe B.D., T.V. şi Cooperativa C.L. pentru a fi obligaşi pârâţii să-i restituie în deplină proprietate şi folosinţă imobilul înscris în C.F. nr. 2081 Târgu Lăpuş cu nr. top 502 rând 1, casă cu patru camere, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 687 stânjeni pătraţi intabulat în prezent în favoarea Statului Român conform C.F. menţionat partea a II-a 1 şi 2, imobil preluat de pârâţi fără titlu legal.
A mai solicitat reclamantul desfiinţarea-anularea tuturor actelor încheiate de pârâţi cu privire la imobil ca fiind lovite de nulitate absolută şi radierea-rectificarea în cartea funciară a dreptului de proprietate înscris în favoarea Statului Român şi al celorlalţi pârâţi şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în favoarea autorului său B.G.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că imobilul înscris în C.F. nr. 2081 Tg. Lăpuş cu nr. top 502 constituia proprietatea autorului B.G. dobândit prin cumpărare, însă a fost preluat abuziv de stat în anul 1960, care s-a intabulat în C.F. fără titlu, prin încălcarea art. 6 din Legea nr. 218/1998 a pactelor şi tratatelor semnate de România, a dispoziţiilor art. 480 C. civ., a Legii nr. 115/1938 şi Legii nr. 10/2001. Totodată reclamantul a cerut ca pârâţii să prezinte înscrisurile în baza cărora deţin imobilul în dispută.
Judecătoria Tg. Lăpuş, prin sentinţa civilă nr. 665 din 26 septembrie 2002 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că a invocat dispoziţiile art. 3 lit. a), art. 4 alin. (2) şi art. 26 şi urm. din Legea nr. 10/2001 şi a solicitat ca în contradictoriu cu Statul Român prin Primarul oraşului Târgu Lăpuş, Cooperativa C.L., B.D. şi T.V. să se constate nulitatea absolută a actului juridic de trecere în proprietatea statului cu titlu de drept de proprietate a imobilului casă de locuit compus din 4 camere şi dependinţe, precum şi a terenului aferent în suprafaţă de 687 stânjeni pătraţi (2471 mp) înscris în C.F. nr. 2081 Târgu Lăpuş, nr. top 502 proprietatea autorului B.V.
De asemenea, a solicitat constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor juridice subsecvente încheiate între pârâţi privitor la imobil şi obligarea pârâţilor Statul Român prin Primarul oraşului Târgu Lăpuş şi Cooperativa C.L. la măsuri reparatorii prin echivalent faţă de reclamant sub forma unor despăgubiri băneşti în cuantum de 1.200.000.000 lei reprezentând valoarea reactualizată a imobilelor preluate abuziv.
În argumentarea precizării de acţiune, reclamantul a învederat că iniţial, imobilul a fost înscris în C.F. nr. 191 Târgu Lăpuş ca proprietate a Bisericii Romano-Catolice Beclean de la care la 2 februarie 1936 a fost cumpărat de B.V., bunicul patern, devenind locuinţa familiei B.
Ulterior, în baza adresei nr. 3758 din 30 august 1960 emisă de fostul Comitet executiv al Sfatului popular al raionului Lăpuş, prin încheierea nr. 193 din 31 august 1960 casa şi terenul au fost preluate de stat cu titlu de expropriere, în mod abuziv şi fără nici o despăgubire. Totuşi, autorului reclamantului într-o primă fază i-a fost acordată, în schimb, o grădină în suprafaţă de 2842 mp înscrisă în C.F. nr. 2028 Tg. Lăpuş cu nr. top 152/4, grădină ce prin Decizia nr. 280 din 12 august 1961 a aceluiaşi organ administrativ i-a fost confiscată.
Construcţia iniţială a fost demolată, pe teren edificându-se un imobil aflat în prezent în posesia Cooperativei C.L. şi a pârâtului B.D. cât ţi o casă, proprietatea pârâţilor T.V.
A mai precizat reclamantul că adresa nr. 3758/1960 în baza căreia a fost intabulat dreptul de proprietate al statului nu se găseşte în Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Maramureş, şi nici în arhivele C.F. şi că pentru stabilirea valorii reale a imobilului în dispută se impunea efectuarea unei expertize tehnice.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 157 din 5 martie 2003 a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că acesta nu a putut preciza şi prezenta actul juridic de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu iar din probele dosarului nu a rezultat că respectivul imobil situat în Tg. Lăpuş, constituie proprietatea tabulară a lui P.I. şi P.M. conform extrasului C.F. nr. 2561/1/1 Tg. Lăpuş cu nr. top 502/1/1 şi nr. top 502/1/2 şi a fost închiriat pârâtei Cooperativa C.L.
S-a mai stabilit că imobilul înscris în C.F. nr. 2081 Tg. Lăpuş cu nr. top 502 a fost expropriat în baza Legii nr. 187/1945, a Decretului nr. 70/1955 şi H.C.M. nr. 308/1953 în favoarea statului, iar nr. top 502 a fost dezmembrat în nr. top 502/1 şi 502/2; pe nr. top 502/1/1 şi 502/1/2 există un bloc cu 2 apartamente în str. T. proprietatea lui P.I. şi M., iar pe nr. top 502/2 proprietar era T.G. căsătorit cu T.V.
Aşa fiind, instanţa a reţinut pe de o parte, că reclamantul nu a probat că imobilul în litigiu a fost expropriat de la antecesorul său, iar pe de altă parte că proprietari ai imobilului a cărui restituire s-a cerut erau persoane fizice şi nu Primăria Tg. Lăpuş care alături de Cooperativa C.L. nu aveau calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 84 din 22 mai 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.E. împotriva sentinţei civile nr. 157 din 5 martie 1003 a Tribunalului Maramureş motivat de faptul că nu şi-aprobat acţiunea aşa cum îl obligau dispoziţiile art. 1169 C. civ. iar critica vizând lipsa de rol activ a instanţei de fond care nu i-a obligat pe pârâţi să depună toate actele în temeiul cărora au preluat imobilul, nu putea fi primită, acest rol fiind limitat la obiectul pricinii supuse judecăţii şi în nici un caz nu obligă judecătorul să caute din oficiu probe care să-i susţină acţiunea reclamantului.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.E. invocând, fără a o evidenţia expres, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi reproşând instanţelor că nu au stăruit la stabilirea unei situaţii de fapt corecte prin probe care să fie prezentate de pârâte şi care să ateste temeiul legal în baza căruia le-a fost intabulat imobilul în C.F. faţă de faptul că a dovedit cumpărarea de către antecesorul său a respectivului imobil. Din acest motiv hotărârile pronunţate sunt lipsite de temei legal.
Recursul nu este fondat.
Cu adresa nr. 4417 din 21 iunie 2001 emisă de executorul judecătoresc B.E. în nume propriu ca şi al fraţilor săi E.B. şi S.E., a notificat Primăria Tg. Lăpuş în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea prin echivalent a imobilului situat în Tg. Lăpuş, str. T. compus din teren în suprafaţă de 2471 mp şi o construcţie cu patru camere, amplasament pe care în prezent se află Cooperativa C.L. şi casa pârâţilor T.G. şi T.V. (f. 49 dosar nr.7257/2002).
Cu adresa nr. 5303/2001 Primăria oraşului Târgu Lăpuş a solicitat reclamantului ca în susţinerea celor solicitate prin notificare, să-i transmită extrasele de C.F. nr. 2081 şi C.F. nr. 2028 Tg. Lăpuş, în original; extrasul C.F. nr. 1244 Târgu Lăpuş şi acte din care să rezulte faptul că nu a fost despăgubit pentru imobilul în dispută (f. 21 dosar nr. 734/2002).
Reclamantul nu a probat că ar fi dat curs acestei decizii, în schimb s-a adresat instanţei judecătoreşti invocând nulitatea absolută a actului juridic de trecere în proprietatea statului cu titlu de expropriere a imobilului înscris în C.F. nr. 2081 Târgu Lăpuş cu nr. top 502 cât şi a tuturor actelor juridice subsecvente încheiate între pârâţi privitor la imobil şi a cerut acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti în cuantum de 1.200.000.000 lei.
În acest sens a depus la dosar, copia contractului de vânzare-cumpărare autentic din 02 februarie 1936 prin care Biserica Romano-Catolică din Beclean a vândut lui B.V. din comuna Larga, imobilele cuprinse în C.F. a comunei Tg. Lăpuşului nr. 191 A, nr. ordine 1.2 şi nr. top 18 502 cu menţiunea că taxele de transcriere şi spesele de intabulare le va suporta cumpărătorul (f. 28-30 dosar nr. 7257/2002) iar extrasul de C.F. nr. 191 Tg. Lăpuş anexat în copie în limba maghiară, nu evidenţiază intabularea de către cumpărător a dreptului astfel dobândit.
Pe de altă parte, în contractul de vânzare-cumpărare menţionat figurează ca dobânditor B.V. iar reclamantul l-a indicat iniţial în acţiune drept cumpărător pe B.G., tatăl său.
Astfel fiind, corect instanţele au reţinut că în raport de dispoziţiile art. 1169 C. civ. reclamantul avea obligaţia să probeze existenţa titlului de proprietate al autorului său cu privire la imobilul în dispută, ceea ce însă nu a făcut, iar pe de altă parte, nu a prezentat nici acte de stare civilă care să-i ateste filiaţia în raport cu autorul său B.G. despre care din declaraţii extrajudiciare depuse la dosar ar rezulta că ar fi fost tatăl său (f. 37, 38 dosar nr. 1257/2002).
De asemenea, reclamantul nu a probat nici faptul că ar avea vocaţie la succesiunea dobânditorului B.V., bunicul patern, pentru a putea pretinde vreun drept privind imobilul cumpărat de acesta şi care de altfel nici nu apare intabulat în cartea funciară pe numele acestuia. Or, conform art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 drepturile reale se pot dobândi numai prin înscrierea lor în cartea funciară.
Dimpotrivă, potrivit extraselor de C.F. depuse la dosar, nr. top 502 din C.F. 2081 Tg. Lăpuş a fost dezmembrat în nr. top 502/1 şi 502/2, asupra primului fiind proprietar T.G. şi T.V. iar asupra celui de al doilea P.I. şi P.M. figurând bloc cu 2 apartamente în str. T. (f. 35 verso şi 40 dosar nr. 7257/2002).
Invocarea de către recurent a dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. nu poate duce la concluzia cum greşit acesta sugerează în motivele de recurs că în virtutea rolului activ, instanţa de judecată s-ar putea substitui părţilor şi prin urmare ar fi fost obligată să dispună şi administreze probe în locul acestora.
În adevăr, conform art. 129 C. proc. civ. părţile sunt acelea care au îndatorirea în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Astfel fiind recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 84 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1765/2003. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1558/2003. Civil → |
|---|
