CSJ. Decizia nr. 1679/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1679Dosar nr. 199/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.L. a chemat înjudecată Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna, pentru ca pârâţii să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 30.396.715 lei, reactualizată la data achitării, conform parităţii leu-dolar, reţinută cu titlu de impozit, aplicat asupra drepturilor băneşti cuvenite la data trecerii în rezervă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, la data trecerii înrezervă, cu drept de pensie, pentru o vechime în muncă era îndreptăţit să beneficieze de un ajutor neimpozabil, egal cu 20 solde lunare, brute, stabilit cu solda brută avută în luna schimbării poziţiei din activitate.
Prin sentinţa civilă nr. 449 din 19 noiembrie 2001, Tribunalul Covasna a respins acţiunea precum şi cererea de chemare în garanţie prin care Ministerul de Interne a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, invocând dispoziţiile art. 2 din HG nr. 18/2001, cu motivarea că ajutorul acordat este un venit de natură salarială, supus impozitării, conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1991.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 56/R din 22 ianuarie 2002, a admis recursul declarat de R.L. şi a modificat, în parte, sentinţa civilă nr. 449 din19 noiembrie 2001, în sensul admiterii, în parte, a acţiunii, cu obligareaintimaţilor la plata sumei de 14.512.755 lei reprezentând pretenţii.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, în temeiul art. 330 pct. 2C. proc. civ., adeclarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pe motiv că această hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului R.L.– 1 iulie2000, prevederile art. 7 din OG nr. 7/1998 precum şiale art. 31 din Legea nr. 138/1999, erau abrogate deart. 86 din OG nr. 73/1999 astfel încât pârâţii Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie Covasna în mod corect au aplicat baremul de impozitare stabilit conform art. 8 din OG nr. 73/1991plăţilor compensatorii şi ajutoarelor acordate reclamantului.
Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul R.L. a fost angajatul intimaţilor: Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie Covasna, iar prin Decizia nr. 125019 din 4 octombrie 2000 a fost pensionat începând cu data de 1 iulie2000.
La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută şi cu vechimea efectivă de militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 şi deplăţi compensatorii în cuantum de 20 de solde brute.
Reclamantul nu a contestat modul de calcul al sumelor menţionate mai sus ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi a HG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999.
Instanţa de recurs a apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
O atare soluţie estegreşită.
Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută. Textul de lege menţionat trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv la HG nr. 1066 din 24 decembrie 1998, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilorprovenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1993 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariaţi. Prin urmare aceste venituri sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1993 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din economia textului de lege mai sus evidenţiat, rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fiajutoarele ce se acordă soţilor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de Guvern şi de primării în situaţii de necesitate, ajutorulde înmormântare etc.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi avândca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei Ordonanţe, ceea ce confirmă o dată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Cu privire la plăţile compensatorii acordate reclamantului potrivit art. 7 din OG nr. 7/1998 calculate tot în raport de solda brută şi neimpozate, art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri şi prin urmare, reclamantul datorează impozite şi pentru aceste sume.
Pe de altă parte, este de evidenţiat şi faptul că în art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speţă, plăţile compensatorii şi ajutoarele acordate reclamantului s-au acordat în raport de solda lunară brută şi prin urmare şi din această perspectivă atare venituri erau impozabile.
Faţă de cele reţinute în conformitate cu art. 3303 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General alParchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei civile nr. 56/R din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o va casa în sensul că se va respinge recursul declarat de reclamantul R.L., împotriva sentinţei civile nr. 449 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 56/R din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează, respinge recursul declarat de R.L. împotriva sentinţei civile nr. 449 din 19 noiembrie 2001 a Tribunalului Covasna, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1713/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1445/2003. Civil → |
|---|
