ICCJ. Decizia nr. 175/2003. Civil. Partaj succesoral. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 175.
Dosar nr. 19333/1/2003
Nr. vechi 5847/200.
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Băileşti sub nr. 1403 din 27 aprilie 1998, reclamantele F.S. şi T.C. au chemat în judecată pe pârâtele C.P., B.T. şi U.Z. solicitând să se dezbată succesiunea de pe urma antecesorilor lor I.H. (bunic), I.I. şi M.T. (taţi) şi să se partajeze masa succesorală rămasă de pe urma acestora.
La data de 18 mai 1998, M.I. a depus o cerere de intervenţie în interes propriu, în calitate de soţie supravieţuitoare după defunctul M.T. Prin această cerere, intervenienta a solicitat să se aibă în vedere un partaj voluntar, consemnat într-un înscris şi realizat de defunctul I.H., care a fost socrul intervenientei şi bunicul celorlalte părţi, precum şi investiţiile făcute de intervenientă împreună cu soţul său la imobilul primit de acesta din urmă de la tatăl său, ca urmare a partajului voluntar. De asemeni, intervenienta a solicitat să se aibă în vedere şi zestrea primită de ea de la părinţii săi, respectiv o suprafaţă de 5,39 ha teren arabil care nu face parte din masa succesorală. Intervenienta a mai solicitat să se raporteze la masa succesorală terenul de 3,50 ha primit ca zestre de soţul său de la I.H. şi să se scadă cheltuielile de înmormântare ale defunctului său socru, în sumă de 10.000 lei, pe care le-a suportat exclusiv. În finalul cererii sale, intervenienta a solicitat anularea parţială a titlului de proprietate nr. 923-48401 din 20 martie 1997 în sensul de a fi inclusă ca beneficiară a acestuia, ca urmare a faptului că titlul cuprinde şi terenul adus de ea ca zestre.
La acelaşi termen de judecată din 18 mai 1998, pârâtele au depus o cerere reconvenţională cu un conţinut similar cererii de intervenţie (intervenienta fiind mama lor).
La termenul din 29 iunie 1998, reclamantele au formulat o completare de acţiune prin care au solicitat anularea certificatului de moştenitor de pe urma defunctului M.T. deoarece acesta cuprinde bunuri care nu-i aparţineau, fiind bunuri ce aparţineau lui I.H.
Prin sentinţa civilă nr. 2590 din 23 noiembrie 1998, Judecătoria Băileşti a admis acţiunea reclamantelor, a admis în parte cererea reconvenţională şi a admis integral cererea de intervenţie. S-a anulat certificatul de moştenitor nr. 122 din 13 martie 1998, s-au respins cererile de raport formulate de pârâte şi de intervenientă, s-a respins cererea privind anularea titlului de proprietate şi a fost omologat parţial raportul de expertiză întocmit în cauză, partajând masa succesorală în 5 loturi, atribuite reclamantelor şi pârâtelor, cu obligarea la sulte. S-a dispus cu privire la cheltuielile de judecată.
Stabilirea masei succesorale şi a cotelor părţilor s-a realizat prin încheierea de admitere în principiu din 31 august 1998.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele, care a fost admis prin Decizia nr. 3234 din 6 iulie 1999 a Tribunalului Dolj, secţia civilă; sentinţa a fost desfiinţată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ca urmare a omisiunii de introducere în cauză a mamei reclamantelor I.E., în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului I.I.
Cauza a fost rejudecată în dosarul nr. 2275/1999, având ca părţi: reclamantele, în calitate de fiice ale defunctului I.I., pârâtele în calitate de fiice ale defunctului M.T., intervenienta M.I., în calitate de soţie supravieţuitoare după M.T. şi mama pârâtelor, iar I.E. ca pârâtă, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului I.I. şi mama reclamantelor. Toate părţile aveau ca antecesor comun pe I.H., în calitate de bunic patern, defuncţii I.I. şi M.T. fiind fraţi şi copii ai defunctului I.H.
La data de 28 martie 2000, pârâtele iniţiale au formulat o completare a cererii reconvenţionale, solicitând şi anularea titlului de proprietate nr. 1132/44688 din 1 septembrie 1999. S-a cerut, deasemeni, completarea masei succesorale după defunctul I.H. cu alte bunuri imobile.
Prin sentinţa civilă nr. 1358 din 12 septembrie 2000, Judecătoria Băileşti a anulat parţial certificatul de moştenitor, a respins cererile formulate în contradictoriu cu Comisia judeţeană Dolj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 pentru anularea titlurilor de proprietate şi a confirmat raportul de expertiză, în varianta I, partajând bunurile din masa succesorală, cu plata de sulte şi compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantele cât şi pârâtele iniţiale. Apelurile au fost admise prin Decizia nr. 873 din 26 aprilie 2002 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, în sensul schimbării sentinţei prin omologarea suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert M.F. şi partajarea masei succesorale conform acestuia.
Soluţia a fost menţinută prin respingerea recursurilor declarate de reclamante şi de pârâta I.E., prin Decizia nr. 4569 din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Împotriva acestor ultime două hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie la data de 14 octombrie 2003. Recursul în anulare a fost declarat ca urmare a memoriului adresat de pârâta I.E. şi în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătoreşti atacate au devenit irevocabile şi al art. II alin. (3) din OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, intrată în vigoare la 28 august 2003.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a atacat cele două hotărâri judecătoreşti pentru considerentul că instanţele care le-au pronunţat au săvârşit o încălcare esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, ele fiind şi vădit netemeinice.
În dezvoltarea recursului în anulare se arată că, în cauză s-a dovedit că I.H., în timpul vieţii şi-a împărţit averea celor doi fii ai săi, I.I. şi M.T. După acest partaj, I.H. a rămas să locuiască şi să se gospodărească cu fiul său T., în casa bătrânească, iar celălalt fiu, respectiv I. şi-a construit propria casă pe cele două vetre de sat primite de la autorul său, fiind înregistrat separat în rolul fiscal, încă din 1951.
Pe lângă cele două vetre de sat primite de la socrul său, pârâta I.E. a mai cumpărat 200 mp teren, toate fiind incluse în titlul de proprietate nr. 1132-44688 din 1 septembrie 1999 eliberat pe numele acesteia şi al fiicelor sale reclamante, ca succesoare după I.I. În acest titlu de proprietate sunt trecute toate terenurile ce au aparţinut defunctului I.I., inclusiv parcelele 945 şi 945/1 din tarlaua 99, situate în intravilanul comunei Caraula, judeţul Gorj, pe care se află gospodăria familiei I. încă de la partajul de ascendent din 1950.
În aceste condiţii şi faţă de probatoriul administrat, Judecătoria Băileşti a atribuit cele două parcele în lotul moştenitoarelor lui I.I.
Se apreciază că, fără nici o justificare, instanţa de apel a schimbat soluţia, omologând suplimentul la raportul de expertiză şi a atribuit pârâtei C.P. lotul nr. 4 care cuprinde, printre altele şi o bună parte din curtea gospodăriei I.I.
În acest fel, titlul de proprietate, legal emis şi neanulat de instanţe a rămas valid, dar fizic au fost scoase parte din terenurile menţionate în el, titularele actului nemaiavând posibilitatea să-şi exercite atributele dreptului de proprietate, conferite de un act care a intrat în circuitul civil de mai mulţi ani.
S-a reţinut că instanţa de apel şi cea de recurs au încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) şi ale art. 673 alin. (9) şi (10) C. proc. civ., soluţionând greşit cauza.
Ca urmare s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea celor două hotărâri atacate şi, pe fond, menţinerea sentinţei civile nr. 1358 din 12 septembrie 2000 a Judecătoriei Băileşti, ca legală şi temeinică.
Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce urmează.
Cele două parcele de teren în discuţie, respectiv parcele nr. 945, teren curte intravilan de 1000 mp şi parcela nr. 945/1, teren vii intravilan de 1500 mp constituie proprietatea reclamantelor şi a mamei lor, pârâta I.E., conform titlului de proprietate nr. 1132-44688 din 1 septembrie 1999 emis de Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Acest titlu a fost atacat de pârâtele C.P., B.T. şi U.Z. prin completarea de acţiune formulată la 28 martie 2000, solicitându-se anularea lui.
Instanţa de fond a respins această cerere de anulare a titlului de proprietate pentru considerentele expuse în încheierea de admitere în principiu din 18 aprilie 2000, respectiv pentru că titlul este corect în raport de faptul că terenurile figurau în registrul agricol pe numele defunctului I.I.; aceste terenuri au fost aduse însă la masa partajabilă pentru că s-a reţinut că proveneau de la defunctul I.H.
Pornind de la aceste premise, instanţa de fond a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză, procedând la partaj conform variantei I, în care lotul I ce cuprindea cele două parcele venea să susţină în fapt validitatea titlului de proprietate neanulat, aşa cum lotul 4 atribuit pârâtei C.P. susţinea în fapt, la rândul său, validitatea titlu de proprietate, respectiv nr. 925-48401 din 20 martie 1997 pentru terenul curte intravilan de 1000 mp din aceeaşi tarla 99, având număr de parcelă 498 şi provenind de la acelaşi defunct I.H.
Instanţa a motivat alegerea acestei variante pe criteriul posesiei bunurilor supuse partajului şi pe faptul că ea răspunde cel mai bine cerinţelor textului art. 741 C. civ.
Instanţa de apel, deşi a menţinut validitatea titlurilor de proprietate, a schimbat varianta de partaj, respectiv a omologat suplimentul la raportul de expertiză şi, fără vreo motivare, a atribuit pârâtei C.P. suprafaţa de 1303 mp reprezentând parte din suprafaţa celor două parcele nr. 945 şi nr. 945/1, deşi a inclus-o valoric în lotul nr. 1 atribuit pârâtei I.E.
Din lectura motivelor de apel ale pârâtelor C.P., B.T. şi U.Z. rezultă, în mod evident, că şi acestea au acceptat că, în lipsa anulării titlului de proprietate al reclamantelor şi al pârâtei I.E. nu este posibilă atribuirea terenurilor în discuţie către ele. Instanţa de apel a făcut posibil acest lucru, fără nici o motivare.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a menţinut soluţia instanţei de apel, prin respingerea recursurilor declarate de reclamante şi de pârâta I.E., argumentând că motivele de recurs invocate privesc netemeinicia hotărârii atacate, motiv care nu se mai regăseşte printre cele prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Alegerea unei variante de partaj care încalcă grav dreptul de proprietate al reclamantelor şi al mamei lor pârâte, precum şi dispoziţiile legale privitoare la partaj nu înseamnă netemeinicie, ci aplicarea greşită a legii, încălcarea ei. De altfel, instanţa de apel nu şi-a întemeiat în drept soluţia pronunţată, astfel că instanţa de recurs, în virtutea rolului său activ, trebuia să facă încadrarea în drept corectă a motivelor pe care le-a avut în vedere când a respins recursurile ca nefondate, fără a omite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 3303 C. proc. civ. se va admite recursul în anulare, se vor casa cele două hotărâri judecătoreşti atacate şi, pe fond, se va menţine sentinţa civilă nr. 1358 din 12 septembrie 2000 a Judecătoriei Băileşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 4569 din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, şi împotriva deciziei nr.c873 din 26 aprilie 2002 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, pe care le casează, şi în fond menţine sentinţa civilă nr. 1358 din 12 septembrie 2000 a Judecătoriei Băileşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3097/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1754/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
