ICCJ. Decizia nr. 180/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 180
Dosar nr. 8544/2003
Şedinţa din Camera de consiliu de la 16 ianuarie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamantul C. a chemat în judecată pe pârâtaS.C. TV NET SRL Hunedoara, solicitând obligarea la plata remuneraţiei unice reprezentând drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit .a) din Legea nr. 8/1996 şi a pct. 3 din Anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000, începând cu data de1 ianuarie 2000 şi până la soluţionarea litigiului, reactualizarea sumei în funcţie de indicele de inflaţie şi dobânda practicată de B.C.R. la depozitele în lei pentru persoane juridice, obligarea pârâtei de a obţine din partea reclamantului autorizaţia sub formă de licenţă neexclusivă prevăzută de art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 şi de pct. 1 din Anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000, obligarea pârâtei să pună la dispoziţia reclamantului lista cuprinzând toate prestaţiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni, începând cu1 ianuarie 2000, conform art. 17 din Anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000, obligarea pârâtei să publice în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala ei, hotărârea instanţei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâta este utilizator de prestaţii muzicale fixate pe fonograme în programele difuzate, iar reclamanta are calitatea de organism de gestiune colectivă a drepturilor artiştilor interpreţi sau executanţi, îndeplinite fiind condiţiile răspunderii civile delictuale prin încălcarea de către pârâtă a dreptului la remuneraţie a artiştilor.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a), art. 139 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 8/1996, Anexa nr. 1 a HG nr. 71/2000, art. 998 şiart. 999 C. civ., art. 12 din Convenţia de la Roma ratificată de România prin Legeanr. 76/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 335 din 15 mai 2003, Tribunalul Hunedoara a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate împotriva pârâtei S.C. TV S Holding SRL Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov.
S-a reţinut pentru aceasta că S.C. TV NET SRL Hunedoara a fost preluată prin fuziune de S.C. TV S Holding SRL Braşov, situaţie în care, raportat la dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., coroborat cu art. 7 C. proc. civ. şi art. 2pct. 1lit .d) C. proc. civ., competenţa revine Tribunalului Braşov.
La rândul său, Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 463 din 17 noiembrie 2003 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, dispunând trimiterea cauzei în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Instanţa a reţinut, esenţial, că temeiul juridic al acţiunii îl constituie, alături de prevederile legii speciale, Legea nr. 8/1996 şi dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ. ce reglementează răspunderea civilă delictuală, situaţie în care sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, este competentă instanţa în circumscripţia căruia s-a săvârşit faptul ilicit. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă teritorială astfel ivit, potrivit art. 20 şiart. 22 C. proc. civ. este de reţinut că:
În adevăr, acţiunea este formulată ca o cerere în răspundere civilă delictuală, întemeiată în drept astfel, pentru repararea unui prejudiciu produs prin fapta pretins ilicită a pârâtei, între părţi neexistând raporturi juridice contractuale.
În atare situaţie, devin aplicabile desigur, prevederile art. 10 pct.8 C. proc. civ., deja menţionate.
Pe de altă parte, conform actului adiţional privind modificarea actelor constitutive ale S.C. TV S Holding SRL Braşov, sediile şi punctele de lucru ale S.C. TV NET SRL Hunedoara vor deveni puncte de lucru ale S.C. TV S Holding SRL Braşov obligaţiile ce vor rezulta din contractul de licenţă neexclusivă, urmând a se executa în acel loc, pentru prestaţiile de televiziune prin cablu de pe raza judeţului Hunedoara, sub acest aspect devenind deci incidente prevederile art. 7 alin. (2) C. proc. civ.
Rezultă aşadar că, în speţă, cum competenţa teritorială este una alternativă şi nu absolută, situaţie în care, eventuala excepţie în acest sens, putea fi invocată numai de pârât, până la prima zi de înfăţişare, Tribunalul Hunedoara a fost legal investit cu judecata cauzei, urmând a se stabili competenţa în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Hunedoara competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C. şi S.C. TV S Holding SRL Braşov.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi16 ianuarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1805/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1771/2003. Civil → |
|---|
