CSJ. Decizia nr. 1810/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1810/2003
Dosar nr. 958/2002
Şedinţa publică din7 mai2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, la 17 februarie 2003, reclamantul N.V.E.V. a chemat în judecatăpârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria sectorului 3, pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să-i lase în deplină proprietate imobilul situat în Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a dobândit cu titlu de donaţie imobilul de la părinţii săi prin actul de donaţie nr. 13225 din 24 noiembrie 1976 şică ulterior acesta a trecut în proprietatea statului în baza Decretuluifostului Consiliu de Stat nr. 79 din 16 martie 1988, anexa 16 fila 1, ca efect al exproprierii.
Prin sentinţa civilă nr. 6020 din 18 aprilie 2000 a Judecătoriei sectorului 3, instanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, apreciind că nu este competentă material în raport de prevederile art. 2 lit. e)C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar prin Decizia nr. 539 din 15 mai 2001 instanţa a admis acţiunea, cu motivarea că imobilulsituat sectorul 4, a aparţinut părinţilorreclamantului N.V. şi N.V.R., aceştiagratificându-l pe fiul lor conform actului autentificat sub nr. 13.225 din 24 noiembrie 1976 şi transcris sub nr. 15675/1976 de fostul notariat de Stat sector 4, donatorii păstrându-şi un drept de uzufruct.Imobilul mai sus individualizat a fost preluat de stat prin decretul de expropriere nr. 79 din 6 martie 1988, figurând în listele anexe cu o suprafaţă construită de 108,90 mp. Scopul exproprierii l-a constituit realizarea unui ansamblu de locuinţe,însă acesta nu a fost atins, din expertiza efectuată rezultând că nu a fost demolată construcţia.
Astfel, cum utilitatea publică nu a fost îndeplinită fiind aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, acţiunea a fost admisă şi a fost obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, mai precis apartamentul nr.1 de la etajul 1 al imobilului mai sus individualizat, compus din 3 camere, dependinţe şi încăperea de la parter.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti criticândinterpretarea instanţei de fond în sensul că decretul de expropriere nr. 79 din 16 martie 1988 este emis mult anterior Legii nr. 33/1994 şi că în acest mod s-au încălcatdispoziţiile art. 15 din Constituţia României care consacră principiul neretroactivităţii legii în timp.
Prin Decizia nr. 442 A din 18 octombrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă,a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în considerentele deciziei pronunţate, că, aplicarea imediată a legii noi cu privire la efectele prezente sau viitoare ale uneisituaţii juridice create ulterior intrării în vigoare a acesteia, nu înseamnă că legearetroactivează şi cum în cauza dedusă judecăţiireclamantul tinde a redobândi în posesie bunul pierdut, având în vedere că imobilul a trecut în proprietatea statului, ca efect al exproprierii, deci pentru a deservi unei utilităţi publice, care însă nu şi-a îndeplinit scopul precum şi în considerarea împrejurării că expropriatul nu a făcut o nouă declarare de utilitate publică, corect a apreciat instanţa de fond asupra cauzei când a admis acţiunea în revendicare promovată de reclamantul N.V.E.V.
Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, care a invocat pentruprima dată, în recurs, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că, potrivit art. 19 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale „unităţile administrativ teritoriale sunt: comunele, oraşele şi judeţele", acestea având, în temeiul art. 18 din aceeaşi lege, deplina capacitate, fiind persoane juridice, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 21 pct. 1 din Legea nr. 215/2001 „autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe suntconsiliile locale ca autorităţi deliberative şi primării, ca autorităţi executive".
De asemenea, au fost invocate şi dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 215/2001 potrivit cu care, Primarul general al capitalei reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice, recurenta învederând că acţiunea în revendicare trebuia soluţionatăîn contradictoriu cu MunicipiulBucureşti, prin Primarul său general nu cu Consiliul General al MunicipiuluiBucureşti.
Îndreptmotivele de recurs au fost circumscrise în art. 304 pct. 9C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Justificarea calităţii procesuale, definită pe tărâmul dreptului procesual „legitimatio ad causam" trebuie privită de instanţe, în intenţia legiuitorului.
În speţă, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 215/2001, persoana juridică care are calitate procesuală în cauzăeste unitatea administrativ teritorială, în speţă, Municipiul Bucureşti, care îşi exercitădrepturile şi obligaţiile prin cele două autorităţi ale sale, deliberativă – Consiliul General al Municipiului şi executivă - Primarul General.
Pe cale de consecinţă, indiferent dacă imobilul în litigiu a fost sau nu dobândit legal de stat, dacă a trecut în proprietatea statului ca efect al exproprierii, dacăutilitatea publică şi-a atins sau nu scopul, în litigiile care au ca obiect dreptul de proprietate imobiliară, Statul este reprezentat la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale de Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin MunicipiulBucureşti, reprezentat de Primarul General.
Ca atare, Curtea va respinge recursul întemeiul art. 312 alin. (1) teza a II-aC. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul General al MunicipiuluiBucureşti,reprezentatlegaldecătrePrimarulGeneral împotriva deciziei nr. 442/A din 18 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III –a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi7mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1822/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1805/2003. Civil → |
|---|
