ICCJ. Decizia nr. 1840/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1840
Dosar nr. 1303/2003
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3655 din 3 martie 1999 la Judecătoria sector 1 Bucureşti, completată, reclamanţii D.E. şi D.A. au chemat în judecată pe pârâta S.C.P.P. Băneasa şi au solicitat să fie obligată pârâta să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 11519,5 mp teren situat în Bucureşti, (fostul lot 29/IV).
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul în litigiu a fost preluat din patrimoniul autorilor lor, A.T.I. şi A.A. fără titlu valabil şi au invocat în drept dispoziţiile art. 480 C. civ. şi art. 6 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 213/1998.
Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 6871 din 5 mai 1999 nemotivată, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării cauzei.
La data de 7 octombrie 1999 reclamanţii şi-au completat acţiunea în sensul că au solicitat chemarea în judecată a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei care exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole care aparţin domeniului public sau privat al acestuia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 460 din 21 iunie 2000 au admis cererea formulată de reclamanţii D.E. şi D.A., în parte, a constatat nulitatea titlului statului şi a obligat pe pârâţi să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 2180,5 mp teren situat în Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 64 din 8 februarie 2001 admis apelurile declarate de reclamanţii D.E. şi D.A. precum şi de pârâta S.C.P.P. Băneasa împotriva sentinţei civile nr. 460 din 21 iunie 2000 pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea aceluiaşi tribunal.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 875 din 1 martie 2002 a admis recursul declarat de reclamanţii D.E. şi D.A., împotriva deciziei civile nr. 64 din 8 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea pe fond a apelurilor.
La data de 28 iunie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, faţă de dispoziţiile Legii nr. 268 din 28 mai 2001 a dispus introducerea în cauză a Agenţiei Domeniilor Statului în locul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 20 din 24 ianuarie 2003 a admis apelul declarat de S.C.P.P. Băneasa împotriva sentinţei civile nr. 460 din 21 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV- a civilă, pe care a modificat-o şi a respins acţiunea ca inadmisibilă. Apelul declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins.
S-a considerat că terenul în litigiu face obiectul unei legi speciale de reparaţie, nr.18/1991 privind fondul funciar şi că sunt aplicabile dispoziţiile art.37 din acelaşi act normativ.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 20 din 24 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanţii D.E. şi D.A., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că: întreaga suprafaţă de teren care face obiectul litigiului este în proprietatea publică a statului şi în administrarea S.C.P.P. Băneasa; terenurile aflate în administrarea staţiunii de cercetare agricolă nu au făcut obiect de retrocedare în temeiul Legii nr. 18/1991 [art. 34 alin. (2) şi art. 37]; nelegal instanţa de apel a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ridicată din oficiu, şi a respins, din acest motiv acţiunea ca inadmisibilă.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Terenul în litigiu se afla, necontestat, în proprietatea publică a statului, Agenţia Domeniilor Statului a transmis, prin contractul de concesiune din 17 iunie 2002, dreptul de exploatare către S.C.P.P. Băneasa asupra unor terenuri cu destinaţii agricole, inclusiv imobilul în litigiu.
Prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar s-a prevăzut expres că „terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetare ştiinţifică, agricole şi silvice, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă... aparţin domeniului public şi rămân în administrarea acestora". În conformitate cu art. 37 din acelaşi act normativ „persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere şi care se află în administrarea unităţilor agricole de stat devin, la cerere acţionari la societăţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990, din actualele unităţii de stat. S.C.P.P. Băneasa nu este „unitate agricolă de stat" şi nu a devenit „societatea comercială în baza Legii nr. 15/1990".
Ca atare, imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 18/1991, republicată, ca lege specială de reparaţii.
În această situaţie, potrivit art. 6 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească pe calea acţiunii în revendicare promovată de foştii proprietari sau de succesorii acestora dacă bunurile au fost preluate de stat fără titlu valabil inclusiv prin vicierea consimţământului.
Cum instanţa de apel a considerat greşit că acţiunea formulată de reclamanţii D.E. şi D.A. este inadmisibilă, Curtea urmează să admită recursul, să caseze Decizia recurată şi să trimită cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea în fond a apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii D.E. şi D.A. împotriva deciziei civile nr. 20 din 24 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2142/2003. Civil. Actiune în revendicare si... | ICCJ. Decizia nr. 1847/2003. Civil. Contestatie la titlu -... → |
|---|
