ICCJ. Decizia nr. 186/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 186
Dosar nr. 4025/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 1 martie 2002 N.M. a chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Satu Mare şi Ministerul Justiţiei solicitând obligarea acestora la restituire a sumelor încasate prin reţinerea nelegală a procentului de 7 % din salariu cu titlu de primă pentru asigurări de sănătate pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 130/D din 13 mai 2002 Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea şi în consecinţă a obligat pârâţii să restituie reclamantei suma reţinută în procent de 7 % din salariu pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii, reprezentând prima pentru asigurări de sănătate. A respins cererea de chemare în garanţie a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti formulată de Tribunalul Satu Mare.
Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Satu Mare au fost admise prin Decizia nr. 996/R din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, iar sentinţa a fost modificată în parte în sensul că s-a admis cererea de chemare în garanţie a Casei de Asigurări O.P.S.N.A.J., care a fost obligată să achite pârâţilor, Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Satu Mare, suma la care aceştia au fost obligaţi în favoarea reclamantei.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menţionate, arătând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii , ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În esenţă s-a susţinut, că prin hotărârile menţionate, instanţele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească magistraţii în activitate sau pensionarii precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Această gratuitate nu echivalează şi cu scutirea de plata contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate care, constituie o obligaţie distinctă.
Gratuităţile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistraţi) şi art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) şi art. 4 instituie regula generală a obligativităţii asigurării.
De la această regulă generală obligatorie există excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997.
În conformitate cu art. 52 din lege persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 şi art. 55.
Întrucât magistraţii nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, numai prin greşita aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acţiunea reclamantei, soluţie confirmată de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunţate în cauză, urmează a fi casate şi în fond, a fi respinsă acţiunea reclamantei, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 130/D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare şi deciziei civile nr. 996/R din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, pe care le casează şi pe fond respinge acţiunea reclamantei N.M., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 187/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
