CSJ. Decizia nr. 1980/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1980Dosar nr. 936/200.
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 20 decembrie 2000 prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamţ I.C. ş.a. au chemat în judecată Ministerul Justiţiei, Tribunalul Neamţ şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti solicitând obligarea pârâţilor la restituirea sumelor încasate prin reţinerea procentului de 7% din salariul fiecăruia cu titlu de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate aferentperioadei 1 ianuarie 2000 – la zi, cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii şi obligarea Tribunalului Neamţ şi Ministerului Justiţiei la sistarea reţinerilor începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Judecătoria Piatra Neamţ prin sentinţa civilă nr. 1684 din 13 martie 2002 a admis acţiunea, a obligat pe Ministerul Justiţiei, Tribunalul Neamţ şi Casa Asigurărilor de Sănătate OPSNAJ să restituie reclamanţilor sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate din luna ianuarie 2000 şi până în luna februarie 2002, reactualizate în funcţie de indicele de inflaţie la data plăţii efective, diferenţiat pentru fiecare salariat în raport de data reţinerii lunare şi, să sisteze reţinerile începând cu luna martie 2002.
În esenţă instanţa a reţinut că, în raport de Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, Legea de Organizare Judecătorească nr. 92/1992 are caracterul de lege specială şi întrucât legea cadru este ulterioară Legii nr. 92/1992, ea nu poate modifica sau abroga decât, în mod expres, legea specială anterioară.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de ApelBacău, secţia civilă, care prin Decizia nr. 1113 din 3 iulie 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiţiei.
În temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 59 din 27 aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor hotărâri criticându-le ca fiind date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În susţinerea recursului în anulare s-a arătat, că la art. 4 din Legea nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţă în România, la art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuţiei, iar la art. 9 sunt nominalizate persoanele care au calitate de asigurat, fără plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nefiind incluşi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii.
Se mai arată în motivele recursului în anulare, că la art. 6 lit. d) din Legea asigurărilor sociale sunt prevăzute categoriile de persoane care nu sunt obligate la platacontribuţiei şi a căror situaţie este reglementată prin legi speciale precum Decretul Lege nr. 118/1990, Legea nr. 44/1999 şi Legea nr. 42/1990, dar, cu condiţia să nu realizeze alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi.
Recursul în anulare este fondat şi va fi admis pentru un motiv de ordine publică invocat din oficiu de instanţă.
Din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului se reţine că, litigiul declanşat de magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Piatra Neamţ la data de 20 decembrie 2000, soluţionat în fond de Judecătoria Piatra Neamţ prin sentinţa civilă nr. 1684 din 13 martie 2002 şi în recurs prin Decizia nr. 1113 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, are ca obiect un conflict de drepturi.
Art. IV din OUG nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească în vigoare la data soluţionării litigiului, prevede o normă de competenţă materială privind conflictele de muncă, în favoarea judecătoriei în primă instanţă şi în favoarea tribunalului ca instanţă de recurs.
Textul se coroborează cu reglementările cuprinse în art. 71 şi art. 79 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi cu art. 1, pct. 1 şi art. 2 pct. 3(modificat prin OUG nr. 59/2001)C. proc. civ. în vigoare la data când s-a pronunţat sentinţa recurată şi potrivitcu care hotărârile pronunţate de judecătorii, sunt susceptibile doar de calea de atac a recursului (nu şi de apel), în competenţa de soluţionare a tribunalului.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare urmează a fi admis şi în consecinţă, urmează a fi casată Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bacău trimiţându-se cauza pentru soluţionarea recursului, Tribunalului Iaşi în conformitate cu art. 313 C. proc. civ., întrucât interesele bunei administrări a justiţiei o cer.
Cu ocazia soluţionării recursului tribunalul urmează a avea în vedere atât motivele de recurs invocate de Ministerul Justiţiei cât şi motivele recursului în anulare invocate de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1113 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă,şi trimite cauza la Tribunalul Iaşi pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1989/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 1952/2003. Civil → |
|---|
