ICCJ. Decizia nr. 1991/2003. Civil. REVENDICARE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1991
Dosar nr. 4909/2003
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 decembrie 2001 pe rolul Judecătoriei Câmpulung, modificată ulterior, comuna Rucăr, prin Consiliul local şi primar a chemat în judecată, în temeiul art. 480, art. 483 şi urm. C. civ., art. 135 Constituţie şi Legii nr. 213/1998 privind proprietate publică şi regimul juridic al acesteia, pe pârâtele SC U. Rucăr SRL şi SC D. Rucăr SA, pentru revendicarea bunurilor din listele de inventar (alimentarea cu apă a comunei Rucăr şi piaţa comunală).
Prin întâmpinare, SC U. Rucăr SRL a invocat lipsa calităţii sale procesual pasive întrucât deşi este deţinătoarea, prin cumpărare de la FPS a întregului pachet de acţiuni ce aparţinuse statului la SC D. Rucăr (fosta Regie locală), posesia asupra bunurilor este exercitată în continuare de SC D. Rucăr. Prin aceeaşi întâmpinare (fila 27), această pârâtă a recunoscut că reclamanta este proprietara bunurilor revendicate.
Pârâta SC D. Rucăr SA a formulat la rândul său întâmpinare, în care a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 223 din 16 aprilie 1999 a Tribunalului Argeş, definitivă prin neapelare.
După administrarea probei cu înscrisuri şi a celei cu expertiza tehnică, Judecătoria Câmpulung şi-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Argeş, în raport cu valoarea pretenţiilor, evidenţiată în expertiză.
Prin sentinţa civilă nr. 84 din 27 februarie 2003 Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţiile invocate de cele două pârâte (cea de-a doua apărând sub o nouă denumire, de SC I.A. 2001).
Apelul reclamantei a fost respins de Curtea de apel Piteşti prin Decizia civilă nr. 97 din 16 iunie 2003, care a reţinut că au fost administrate suficiente probe care dovedesc că SC U. Rucăr SRL nu este posesor al bunurilor revendicate, ea fiind doar acţionar la cea de-a doua pârâtă, SC I.A. 2001 SA.
Împotriva acestei decizii, în termen legal reclamanta a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinându-se în esenţă că Decizia Curţii de apel nu a fost motivată sau motivarea este contradictorie atunci când s-a apreciat cu încălcarea art. 1201 C. civ. că ar exista autoritate de lucru judecat şi că pârâta SC U. Rucăr SRL nu poate sta în acest proces în calitate de pârâtă.
Prin întâmpinare comună, cele două pârâte au solicitat respingerea recursului, fiind invocate excepţiile lipsei calităţii de reprezentant al consiliului local şi a lipsei calităţii mandatarului de a exercita calea extraordinară de atac de faţă. S-a mai susţinut că, formal, dezvoltarea motivelor de recurs nu se circumscrie cerinţelor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. S-a susţinut în final că cele două excepţii invocate în fazele procesuale anterioare au fost corect soluţionate prin hotărârile pronunţate.
Cu privire la excepţiile invocate în faţa Înaltei Curţi, fiind analizate conform art. 137 C. proc. civ., se constată că acestea sunt neîntemeiate.
Obiectul litigiul îl constituie dreptul de proprietate asupra unor bunuri care prin natura lor sunt de uz sau interes public.
Conform art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în litigiile privitoare la dreptul de proprietate, unităţile administrativ-teritoriale (în speţă, comuna Rucăr) sunt reprezentate de consiliile locale care dau mandat primarului, la rândul său acesta fiind îndreptăţit să dea mandat unui avocat.
În speţă, aceste cerinţe legale sunt îndeplinite, astfel cum rezultă atât din acţiunea introductivă, cât şi din recurs şi înscrisurile ataşate acestuia. Nici excepţia de ordin formal privind dezvoltarea motivelor de recurs nu este fondată, recursul fiind admisibil prin prisma exigenţelor art. 302 C. proc. civ.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis conform art. 312 C. proc. civ., iar în baza art. 316, raportate la art. 297 C. proc. civ., Decizia recurată va fi casată cu trimitere la aceeaşi instanţă de apel pentru rejudecare, în considerarea următoarelor argumente.
Conform art. 1 din OG nr. 69/1994, M. Of. nr. 245 din 30 august 1994, regiile autonome de interes local se pot organiza în următoarele domenii de activitate: a) alimentarea cu apă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, (...); b) administrarea şi întreţinerea (...) pieţelor, oboarelor, târgurilor ... Art. 2 din acelaşi act normativ prevede că regiile autonome puteau fi organizate şi funcţionau sub autoritatea consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor cu o populaţie mai mare de 30.000 locuitori, bunurile aflate în administrarea regiei autonome fiind obligatoriu a fi evidenţiate în patrimoniul acesteia, în mod distinct de bunurile pe care le deţine în proprietate [art. 3 alin. (2)].
Mai prevedea art. 5 din acelaşi act normativ că regiile autonome de interes local funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
În comuna Rucăr, la 30 septembrie 1994, după expunerea de motive a viceprimarului, Consiliul local comunal a adoptat conform OG nr. 69/1994 hotărârea nr. 30 prin care a decis desfiinţarea Regiei autonome de gospodărire comunală D. Rucăr având ca obiect de activitate „alimentarea cu apă potabilă şi piaţa comunală".
Prin aceeaşi hotărâre s-a înfiinţat de la aceeaşi dată, 1 octombrie 1994, SC G.C.D. Rucăr SA cu acelaşi obiect de activitate, capitalul social nr. 434.425.000 lei fiind alcătuit din 17.377 acţiuni în valoare nominală de 25.000 lei fiecare.
Societatea nou înfiinţată a preluat la 5.12.1994 activul şi pasivul fostei regii autonome, prin directorul T.N. (fila 21 dosar Tribunal Argeş), iar conform situaţiei determinării capitalului social şi a patrimoniului net, D. Rucăr RA avea la 12 decembrie 1994 un patrimoniu propriu de 434.446.000 lei (fila 45 dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
În anul 1995 Statul român a transmis 70% din acţiunile deţinute la societatea D. Rucăr SA către FPS şi 30% către FPP (f. 64 – 66 dosar Judecătorie Câmpulung).
Fondul Proprietăţii de Stat, prin directorul Direcţiei Teritoriale Judeţene Argeş a vândut la 7 iulie 2000 SC U. Rucăr SRL, prin P.I., toate acţiunile (17.377) deţinute de stat la SC D. Rucăr SA cu preţul de 434.425.000 lei (fila 31 din dosarul Judecătoriei Câmpulung).
Prin actul adiţional încheiat după intentarea prezentei acţiuni (la 19 decembrie 2001), asociaţii SC U. Rucăr SRL (P.I., P.M. şi P.G.), în calitate de asociat U. al SC D. Rucăr SA au decis modificarea denumirii societăţii din D. Rucăr SA în SC I.A. 2001 SA.
Ignorând toate aceste înscrisuri, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâta SC U. Rucăr SRL, succesoarea în drepturi şi obligaţii a fostei entităţi aparţinând Consiliului local Rucăr.
În temeiul dreptului de proprietate consacrat prin art. 480 C. civ., proprietarul trebuie să se bucure de toate atributele acestuia: dreptul de a folosi, de a culege fructele şi de a dispune de bunurile ce formează obiectul acestui drept.
Reclamanta, aşa cum este necontestat de nici o pârâtă, este proprietara bunurilor din domeniul public local, pe care le revendică de la posesorii despre care afirmă (şi aceştia recunosc) că sunt neproprietari. Cum întregul capital social cumpărat de la FPS de SC U. Rucăr SRL era identic cu cel ce aparţinuse Regiei locale desfiinţate, susţinerea că aceasta nu ar avea calitatea de a sta ca pârât în procesul de revendicare este nefondată, motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestei pârâte a fost greşit admisă în fond şi menţinută în apel. Instanţa de apel a motivat sumar şi inconsecvent a ajuns la concluzia lipsei calităţii procesual pasive a SC U. Rucăr SRL, motiv de casare ce întruneşte cerinţele art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Şi soluţionarea excepţiei autorităţii lucrului judecat, invocată de SC D. Rucăr SA a fost greşită, hotărârea din apel, care a menţinut motivarea instanţei de fond, fiind nelegală, motiv de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel cum rezultă din copia cererii de chemare în judecată (fila 126 verso dosar Judecătorie) în acţiunea intentată în anul 1998, Consiliul local Rucăr a cerut să se constate, în contradictoriu cu FPS şi SC D. Rucăr (pentru opozabilitate) că bunurile aflate în administrarea SC D. Rucăr nu au ieşit din patrimoniul Consiliului local.
Se constată astfel că nu sunt întrunite în cauză cerinţele impuse de art. 1201 C. civ. privind identitatea de părţi, obiect şi cauză.
Ca atare, fiind întemeiat şi cel de-al doilea motiv de recurs, acesta se va admite, urmând ca instanţa de apel să soluţioneze devolutiv cauza pe fond, conformându-se art. 315 C. proc. civ.
Această soluţie se impune pentru asigurarea celerităţii procesului civil, ţinând seama că o serie de probe au fost deja administrate, instanţa de trimitere având a verifica încălcarea sau nu în speţă a textelor legale invocate drept temei în drept al acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Comuna Rucăr reprezentată de Consiliul Local al comunei Rucăr prin primar, împotriva deciziei civile nr. 97 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1994/2003. Civil. încheiere suspendare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1990/2003. Civil. Daune - art. 504 Cod... → |
|---|
