ICCJ. Decizia nr. 1992/2003. Civil. Daune materiale si morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1992
Dosar nr. 4965/2003
Şedinţa publică de la 15 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 februarie 1999, reclamanţii D.I. şi D.D., în contradictoriu cu SC R. SA Paşcani şi SN T.F. Călăraşi, Iaşi, au solicitat cu titlu de despăgubiri, următoarele sume de bani: 22.000.000 lei pentru perioada 14 noiembrie 1997–28 februarie 1999, câte un milion lei lunar de la 1 martie 1999 pe toată durata vieţii, 500.000 lei reprezentând taxa însoţitor pe aceeaşi perioadă pentru reclamant, iar pentru reclamanta D.D.–800.000 lei despăgubiri pentru perioada 14 noiembrie 1997–28 februarie 1999 şi câte 500.000 lei despăgubiri pe lună de la 1 martie 1999 pe toată perioada vieţii.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că în data de 14 noiembrie 1997 în timp ce aşteptau trenul personal, a trecut un accelerat prin haltă, fără oprire, căruia i s-a desprins un sabot de frână metalic şi i-a lovit pe amândoi.
Ulterior, reclamanţii au introdus în cauză în calitate de pârâţi RN C.F.R. Galaţi, Ministerul Transporturilor, SC S. SA Hunedoara şi SN T.F. Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 918 din 8 noiembrie 2002 Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu SN T.F. Călători Bucureşti, S.R.T.F.P.C. Galaţi pe care a obligat-o să-i plătească reclamantului D.I. suma de 150.000.000 lei şi reclamantei D.D. 40.000.000 lei, cu titlu de daune morale, a admis cererea formulată de SN T.F.C. Bucureşti, de chemare în garanţie a SC R. SA Paşcani şi au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamanţi precum şi acţiunea acestora în contradictoriu cu SN T.F.P.C. Iaşi, Ministerul Transporturilor, SC S. SA Călan şi SC R. SA Paşcani.
Prin aceeaşi sentinţă pârâta SN TFR Bucureşti, SR T.F.P.C. Galaţi, a fost obligată să plătească reclamanţilor suma de 2.500.000 lei onorariu avocat.
În motivare instanţa a reţinut că reclamanţii au înţeles să solicite angajarea răspunderii civile în temeiul răspunderii delictuale, că S.N.C-F.R. Galaţi are calitatea de persoană responsabilă civilmente deţinând paza juridică ca proprietară a vagonului de la care s-a desprins sabotul.
Pe cererea de chemare în garanţie a SC R. SA Paşcani, instanţa a reţinut că în baza expertizelor efectuare în cauză, culpa desprinderii sabotului se datorează reviziei necorespunzătoare efectuate de SC R. SA Paşcani.
Faţă de ceilalţi pârâţi s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că aceştia nu au paza juridică a bunului.
Faţă de pârâtul Ministerul Transportului s-a reţinut că nu poate fi suplinită răspunderea civilă delictuală.
Prin decizia civilă nr. 45 din 17 iunie 2003 Curtea de Apel Iaşi a admis apelul SC R. SA Paşcani, a respins cererea de chemare în garanţie, a înlăturat dispoziţia privind obligarea SC R. SA Paşcani la plata sumei de 190.000.000 lei către S.N.T.F.C. Bucureşti, a menţinut celelalte dispoziţii ale instanţei.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins şi apelul reclamanţilor D.I. şi D.D.
În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut ca întemeiate criticile SC R. SA Paşcani privind greşita sa obligare în calitate de chemată în garanţie, la plata sumei de 190.000.000 lei către C.F.R. Galaţi şi ca nefondate criticile reclamanţilor privind acordarea de daune materiale, periodice, daune morale şi a indemnizaţiei de însoţitor precum şi nereţinerea calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
Cu privire la apelul reclamanţilor instanţa a arătat că aceştia nu şi-au dovedit pretenţiile formulate, că deşi le-a fost încuviinţată proba cu martori în apel, aceştia au renunţat la administrarea ei, că pentru prestaţia periodică solicitată nu au făcut dovada veniturilor de muncă anterioare accidentului iar pentru obligarea la plata unui însoţitor, reclamanţii nu au făcut dovada infirmităţii suferite în sensul nedeplasării.
Referitor la apelul SC R. SA Paşcani instanţa de apel a arătat că instanţa de fond nu a soluţionat cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta RA SNC.F.R. Bucureşti şi procedând în baza art. 297 C. proc. civ. la soluţionarea acestei cereri a apreciat că nu se reţine culpa SC R. SA Paşcani, ci a Reviziei de vagoane Galaţi care procedând la schimbarea sabotului cu unul nou fără echiparea cu un etrier de asigurare a pensii la lăţimea corespunzătoare cum se impunea.
Împotriva decizie din apel a declarat recurs pârâtul S.N.T.F.C. C.F.R.C. Galaţi criticând-o sub aspectul lipsei de temei.
În susţinere a arătat în esenţă că se reţine culpa SC R. SA Paşcani care a montat un etrierul necorespunzător ce a dus la producerea accidentului că cererea de chemare în garanţie a fost soluţionată de instanţa de fond, că defecţiunea este un viciu ascuns, că înlocuirea s-a făcut de către personalul Reviziei de Vagoane Galaţi în condiţii de inexistenţă a vizibilităţii, că era în derulare contractul nr. 5/1996 şi că s-a menţionat greşit numele Regionalei C.F.R. Galaţi care aparţine unei alte societăţi de cale ferată desprinsă din SN C.F.R.
Recursul este neîntemeiat.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
În concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul inginer D.D. s-a reţinut că Revizia de Vagoane Galaţi a procedat la schimbarea sabotului original echipat de SC R. SA Paşcani, cu un altul, neechipându-l cu un etrier corespunzător, că aceasta nu a făcut notificarea fabricii producătoare pentru remedierea defecţiunii în perioada de garanţie, că lucrarea efectuată de SC R. SA Paşcani a fost recepţionată cu procesul-verbal de recepţie nr. 1303 din 25 septembrie, că au fost efectuate probe pe ruta Paşcani-Bacău şi retur, că lucrările au fost acceptate de beneficiar şi că a fost emis certificatul de calitate şi garanţie cu nr. 550 din 26 septembrie 1997.
Se mai reţine că Revizia de Vagoane Galaţi care a schimbat sabotul trebuia să reţină vagonul şi să facă notificare conform Instrucţiunii nr. 906/1983.
Referitor la greşita menţionare a părţii faţă de care a fost obligată SC R. SA Paşcani (pag. 11 din decizia instanţei de apel, pag. 80 dosar nr. 1184/2003) aceasta este făcută cu ocazia expunerii motivelor de apel, neregăsindu-se în motivarea deciziei şi în dispozitivul ei.
Faţă de cele precizate, hotărârea instanţei de apel este legală şi recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA Bucureşti, Regionala T.F.C. Galaţi, împotriva deciziei civile nr. 45 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2147/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5649/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
