ICCJ. Decizia nr. 2147/2003. Civil. Declarare judecatoreasca a mortii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2147
Dosar nr. 2906/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul M.I., a chemat în judecată Municipiul Constanţa prin primar, solicitând declararea judecătorească a morţii defunctului N.V.
În motivarea cererii s-a arătat că N.V. a fost găsit înecat la data de 17 aprilie 1992, în largul apelor insulei Malta, corpul defunctului a fost expediat în ţară însoţit de un act constatator al morţii şi alte două acte eliberate de Căpitănia Portului La Valletta şi Poliţia Malteză de Frontieră. Reclamantul în calitate de cumnat a preluat corpul defunctului şi l-a înmormântat în Constanţa, a făcut apoi demersuri pentru eliberarea certificatului de deces, însă fără niciun rezultat.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 925 din 12 septembrie 2002, a respins ca inadmisibilă cererea, reţinând că procedura reglementată de art. 16 alin. (2) şi (3) din Decretul nr. 31/1954 , nu este aplicabilă în speţă.
Prin Decizia civilă nr. 39 din 22 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanţa, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei de către reclamantul M.I., reţinând deasemeni inaplicabilitatea procedurii declarării judecătoreşti a morţii, certificatul de deces putând fi obţinut potrivit dispoziţiilor Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, susţinând că, actul de deces nu poate fi obţinut conform celor reţinute prin hotărârea atacată, neexistând elementele de fapt avute în vedere de instanţă.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum în mod corect s-a apreciat, procedura declarării judecătoreşti a morţii, reglementată de prevederile art. 16-21 din Decretul nr. 31/1954, este justificată, în cazul unei persoane dispărute, despre care nu se mai ştie dacă este sau nu în viaţă, fiind necesar însă ca persoana respectivă să fi dispărut într-o împrejurare excepţională, care îndreptăţeşte a se presupune decesul.
Or, contrar acestor dispoziţii, în speţă, nu este vorba despre o persoană dispărută, despre care nu se mai ştie dacă este sau nu în viaţă, ci, moartea numitului N.V. a fost fizic constatată, la 17 aprilie 1992, când a fost găsit înnecat în largul apelor insulei Malta, corpul defunctului fiind repatriat în România, însoţit de actul constatator al morţii.
În atare situaţie, legal s-a considerat deasemeni, că actul de deces (împrejurare ce constituie temei al acţiunii) poate şi trebuie să fie obţinut potrivit prevederilor Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.
Faţă de cele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul M.I. împotriva deciziei civile nr. 39 din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2187/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2145/2003. Civil. Partaj bunuri comune. Recurs → |
|---|
