ICCJ. Decizia nr. 5649/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală
Decizia nr. 5649
Dosar nr. 5862/2003
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 mai 2000, P.V. a chemat în judecată Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar, pentru revendicarea imobilului compus din construcţii, plantaţii şi 817 mp teren, situat în municipiul Râmnicu Vâlcea. Totodată, a cerut obligarea pârâtului să-i restituie fructele imobilului, însuşite pe nedrept.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 147 din 25 martie 2003, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin decizia nr. 115 din 5 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că, în cauză, faţă de sentinţa civilă nr. 8834 din 20 noiembrie 1995 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. civ. referitoare la autoritatea lucrului judecat.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că întrucât litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 8834/1995 a avut un alt obiect, în mod nelegal a fost reţinută autoritatea lucrului judecat şi respinsă, pe acest temei, acţiunea.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.
Rezultă că, în accepţiunea textului, dacă există identitate de părţi, obiect şi cauză, drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată în alt proces. Ca atare, o cerere poate fi judecată, în mod definitiv, o singură dată, fiind legal prezumat că soluţia cuprinsă în prima hotărâre exprimă adevărul.
Întrucât această prezumţie este absolută şi irevocabilă, iar procesual, în sensul art. 166 C. proc. civ., constituie o excepţie de fond peremptorie, inevitabil, o a doua cerere cu acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, trebuie respinsă, ca inadmisibilă.
În speţă, prin sentinţa civilă nr. 8834 din 20 noiembrie 1995, a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea pronunţată între aceleaşi părţi, s-a hotărât că pretenţia reclamantei asupra unui teren de 1494 mp (şi fructelor acestuia) este fondată, pe temeiul art. 480 C. civ., în limita suprafeţei de 677 mp (identificată prin dispozitivul sentinţei). Pentru diferenţa de 817 mp teren a fost stabilită inexistenţa dreptului subiectiv (de proprietate) invocat.
Or, în procesul de faţă, reclamanta a reiterat, invocând existenţa aceluiaşi drept subiectiv, cererea de restituire a diferenţei de teren menţionate. Întrucât, în sensul dispoziţiilor art. 1201 C. civ. (reproduse mai sus) o asemenea cerere este, într-adevăr, inadmisibilă, cu temei, prin hotărârile atacate, a fost respinsă.
Aşa fiind, se impune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva deciziei civile nr. 115/A din 5 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1992/2003. Civil. Daune materiale si morale.... | ICCJ. Decizia nr. 5638/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
