ICCJ. Decizia nr. 2048/2003. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2048
Dosar nr.2178/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1295 din 14 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul O.M.D. împotriva pârâtei SC C.L. SA, care a fost obligată să-i plătească sumele de 1.014.362.271 lei reprezentând chirie pentru spaţiul ocupat, pe perioada iulie 1998–august 2001 şi 781.056 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul şi-a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.16198 din 17 decembrie 1997, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, imobil la al cărui parter pârâta ocupă un spaţiu folosit ca anticariat, în baza unui contract încheiat cu SC F. SA, pentru care datorează, conform expertizei contabile efectuată în cauză, suma de 1.014.362.271 lei, reprezentând chirie restantă pentru perioada iunie 1998–august 2001.
La cererea reclamantului, prin încheierea din 20 martie 2002, a fost îndreptat dispozitivul sentinţei, în sensul stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată la suma de 30.781.056 lei.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis, prin Decizia nr. 102A din 20 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 81.962.051 lei, reprezentând chirie restantă, a fost menţinută dispoziţia din încheierea din 20 martie 2002, referitoare la cheltuielile de judecată, a fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 11.050.000 lei, cheltuieli de judecată suporate în apel şi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva sus menţionatei decizii a declarat recurs reclamantul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod nelegal au fost avute în vedere la calculul chiriei prevederile HG nr. 27/1993, că anticariatul nu este un aşezământ cultural, ci o societate comercială, astfel că a fost corect stabilită suma datorată cu acest titlu, de către instanţa de fond, incluzându-se şi luna iunie 1998 şi că a fost redusă nejustificat suma ce reprezintă cheltuielile de judecată pe care le-a suportat la instanţa de fond de la 40.787.870 lei, la 30.781.056 lei.
Recursul este nefondat.
Prin completarea la raportul de expertiză contabilă efectuată la instanţa de apel de expertul T.I. s-a concluzionat că pârâta datorează cu titlu de chirie restantă reclamantului suma de 81.962.051 lei, sumă actualizată (fila 93), concluzii în raport de care, reclamantul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile.
În atare situaţie, în mod corect şi-a baza instanţa de apel soluţia pe acest supliment la raportul de expertiză contabilă.
În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată suportate de reclamant la instanţa de fond, prin încheierea din 20 martie 2002, a fost îndreptată eroarea materială din dispozitivul sentinţei, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 30.781.056 lei către reclamant, sumă menţionată de acesta în cererea de rectificare (fila 126).
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.M.D. împotriva deciziei nr. 102/A din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1994/2003. Civil. încheiere suspendare. Recurs → |
|---|
