ICCJ. Decizia nr. 2123/2003. Civil. Anulare titlu proprietate. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2123
Dosar nr. 2444/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 mai 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acel moment, recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 597 din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a susţinut că hotărârea criticată a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că este şi vădit netemeinică.
Din examinarea probatoriilor administrate în toate fazele procesuale, Curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea adresată Judecătoriei Focşani, reclamantul S.P.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală Măicăneşti şi Comisia judeţeană Vrancea pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, V.D.C., D.T., I.N., D.I.G., V.D., D.C., D.T. şi D.S. să se dispună anularea parţială a titlurilor de proprietate nr. 75969/1995, nr. 58683/2000 şi nr. 72188/1995 emise pe numele pârâţilor persoane fizice precum şi reconstituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6000 mp teren în intravilanul comunei Măicăneşti, sat Râmniceni, jud.Vrancea.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a stăpânit, înainte de colectivizare, suprafaţa de 6000 mp teren arabil intravilan, pe care a moştenit-o de la tatăl său, iar după apariţia Legii nr. 18/1991 aceasta a fost retrocedată abuziv pârâţilor persoane fizice.
Prin sentinţa civilă nr. 4826 din 17 octombrie 2001, Judecătoria Focşani a admis acţiunea, a dispus anularea parţială a titlurilor de proprietate menţionate şi reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5942 mp, reţinând în principal că autorul acestuia a dobândit imobilul prin actul de vânzare-cumpărare autentificat şi transcris sub nr. 3582 din 27 octombrie 1931 iar acesta este în prezent ocupat abuziv de pârâţi persoane fizice, cărora li s-au emis ilegal titluri.
Tribunalul Vrancea, prin Decizia civilă nr. 47 din 29 ianuarie 2002 a admis apelurile declarate de pârâţi şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins acţiunea.
Instanţa de apel a stabilit că judecătoria a pronunţat sentinţa cu nesocotirea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi a făcut o greşită apreciere a probatoriilor administrate.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 597 din 15 mai 2002 a admis recursul reclamantului şi a modificat soluţia tribunalului în sensul că a respins apelurile pârâţilor şi a menţinut sentinţa.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, pe de o parte, că titlul de proprietate a fost emis în favoarea pârâţilor persoane fizice în mod ilegal iar pe de altă parte, că în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 169/1997 este justificată şi admiterea celui de-al doilea capăt de cerere, referitor la reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5942 mp teren.
Prin recursul în anulare se susţine că sentinţa pronunţată în fond şi confirmată de instanţa de recurs este greşită deoarece:
- reclamantul nu a urmat procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate;
- probatoriile administrate, inclusiv rapoartele de expertiză tehnică au confirmat apărările pârâţilor cu privire la drepturile lor asupra terenului în litigiu.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea iar pârâţii admiterea recursului în anulare.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ.
Recursul în anulare este fondat.
Curtea reţine că dintre cele trei hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză, singura corectă, în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente şi probatoriile administrate este Decizia tribunalului care a respins acţiunea.
Astfel, reclamantul nu a probat în nici un mod împrejurarea că i-ar fi fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu, în condiţiile Legii nr. 18/1991, pentru a fi îndreptăţit ulterior să solicite anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea pârâţilor persoane fizice.
Or, în condiţiile reglementărilor speciale incidente în materia fondului funciar, anularea titlului de proprietate operează numai cu respectarea procedurii legale şi pentru motive vizând încălcarea dispoziţiilor referitoare la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate [art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997].
În acest sens este cert că reclamantul nu a urmat procedura instituită de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, ci a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6000 mp teren intravilan abia la data de 16 februarie 2000, cu doar trei săptămâni înainte de declanşarea litigiului.
O astfel de solicitare – aşa cum se arată în mod corect în recursul în anulare, deschide reclamantului doar procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate, care însă nu a fost finalizată în condiţiile actului normativ menţionat. În mod cert simpla cerere formulată de reclamant la Comisia comunală Măicăneşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 nu-l îndreptăţeşte pe acesta să solicite anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea pârâţilor cu respectarea legii.
Aşa fiind, şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru cei 5942 mp teren este prematur dispusă, în sensul că judecătoria nu putea trece la soluţionarea directă a cererii respective, nefiind emise hotărâri ale celor două comisii de fond funciar.
Dincolo însă de aceste aspecte de ordin procedural, care sunt imperative, solicitările reclamantului apar, şi acest lucru este esenţial, ca neîntemeiate chiar pe fondul lor iar hotărârile criticate sunt în contradicţie cu probatoriile administrate.
Astfel, instanţa de recurs a reţinut în mod greşit faptul că pârâţii D.G. şi D.T. ocupă abuziv o parte din terenul în litigiu, invocând în acest sens raportul de expertiză M.M., care de fapt concluzionează exact contrariul.
De altfel, la aceeaşi concluzie, coroborată şi cu celelalte probatorii, ajunge şi al doilea raport de expertiză care reţine, pe de o parte, că înainte de colectivizare terenul în litigiu a aparţinut pârâţilor V. şi D. iar pe de altă parte că terenul ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare din anul 1931, invocat de reclamant, nu este cel în litigiu, având cu totul alte vecinătăţi şi aflându-se în zona „Luncă" şi nu „Vatră-Sat".
Aşa fiind, în temeiul prevederilor art. 3303 combinat cu art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 312 C. proc. civ. Curtea va admite recursul în anulare şi va modifica Decizia Curţii de Apel Galaţi în sensul respingerii recursului reclamantului împotriva deciziei Tribunalului Vrancea, care va fi menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 597 din 15 mai 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge recursul declarat de reclamantul S.P.G. împotriva deciziei civile nr. 47 din 29 ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2077/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
