CSJ. Decizia nr. 2143/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2143/2003
Dosar nr.2288/2002
Şedinţa publică de la 26 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.15992 din 21 septemb rie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi împotriva deciziei nr.889 din 25 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: intimata contestatoare S.C. „A.I. E.” S.R.L. Bucureşti, prin U.I., administrator, lipsind intimata Garda Financiară Centrală.
Intimata Garda Financiară Centrală a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare pentru motivele anume indicate.
Intimata contestatoare a formulat – în scris – răspuns la întâmpinare:
Neexistînd cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată şi dă cuvântul părţii prezente şi reprezentantei Ministerului Public cu privire la recursul în anulare.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare.
Reprezentantul intimatei contestatoare S.C. „A.I.E.” S.R.L. Bucureşti solicită admiterea recursului în anulare.
CURTEA,
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.15992 din 21.09.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost respinsă plângerea formulată de S.C. „A.I.E.” S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare şi soluţionare a contravenţiilor întocmit la 23.03.2000 de Garda Financiară Centrală, cu motivarea că cea în cauză a comercializat băuturi alcoolice fără a deţine autorizaţie emisă de Ministerul Finanţelor, conform art.34 din O.G. nr.27/2000, fapta constituind contravenţia prevăzută de art.1 lit.a din Legea nr.12/1990.
Totodată s-a reţinut că autorizaţia de comercializare nr.3252 din 1.02.1999, deţinută de petentă a expirat la 14.02.2000, astfel încât aceasta nu putea beneficia de dispoziţiile tranzitorii prev. de O.U.G. nr.27/2000, intrate în vigoare la 15.02.2000.
Recursul declarat de S.C. „A.I.E.” S.R.L. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin decizia nr.889 din 25.05.2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă.
Considerând că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, conform art.330 pct.2 C.proc.civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recursul de faţă, prin care solicită casarea lor şi admiterea plângerii.
Se susţine că în raport de dispoziţiile tranzitorii prevăzute de art.59 din O.G. nr.27/2000, la data efectuării controlului respectiv 23.03.2000, societatea petentă era în legalitate, întrucât autorizaţia de comercializare nr.9252 din 15.02.1999 era valabilă timp de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, astfel că nu se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.1 lit.a din Legea nr.12/1990.
Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în sensul solicitat.
Instanţele au respins plângerea formulată de S.C. „A.I.E.” S.R.L. ca neîntemeiată, având în vedrere că la data de 22.03.2000 Garda Financiară Centrală a constatat că cea în cauză a comercializat la data de 6.03.2000 şi 17.03.2000 cantitatea de 30.628 l. alcool etilic rafinat către S.C. „Z.” S.A., fără a avea autorizaţie de comercializare emisă de Ministerul Finanţelor, conform art.34 din O.U.G. nr.27/2000, ceea ce constituie contravenţie conform art.1 lit.a din Legea nr.12/1990. A fost înlăturată susţinerea petentei asupra valabilităţii autorizaţiei de comercializare nr.3252 din 15.02.1999 emisă de organele competente în temeiul O.G. nr.50/1998, reţinându-se că valabilitatea acesteia a încetat la 11.02.2000, iar O.G. nr.27/2000 a intrat în vigoare la 15.02.2000.
Nu s-a examinat şi nu s-a dat eficienţă art.59 din O.G. nr.27 din 30 ianuarie 2000, în vigoare aşa cum s-a arătat de la 15.02.2000, potrivit căreia pentru anul 2000 termenul maxim pentru obţinerea autorizaţiilor anulae de comercializare este de 60 de zile calendaristice de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, termen până la care se poate desfăşura activitatea în baza autorizaţiilor eliberate anterior.
Dealtfel şi Ministerul Finanţelor a atestat prin adresa nr.3161 din 10.04.2000 (fila 78 – dosar recurs) că autorizaţia de comercializare deţinută de petentă, îşi menţine valabilitatea, conform dispoziţiilor legale redate mai sus.
Aşa fiind, se constată că instanţele au hotărât greşit că la data efectuării controlului nu exista autorizaţie valabilă de comercializare, astfel că fără temei s-a respins plângerea formulată.
Dealtfel probele administrate fac deplina dovadă că firma controlată
şi-a respectat toate obligaţiile de plată a taxrelor şi impozitelor către stat, achitând şi în martie 2000 T.V.A. aferentă mărfurilor comercializate la 6.03.2000 şi 17.03.2000.
Soluţia de menţinere în întregime a procesului-verbal de contravenţie este greşită şi pentru că s-a menţinut măsura confiscării sumei de 1.469.519.495 lei în baza art.6 alin.1 din Legea nr.12/1990, deşi această valoare nu era obţinută în totalitate ca urmare a comercializării nelegale, constituind deci obiectul contravenţiei, ea incluzînd preţul produsului, ambalarea, transportul, taxele şi impozitele aferente.
Faţă de cele arătate, urmează a se admite recursul în anulare de faţă conform art.314 C.proc.civ. şi a se casa hotărârile atacate, iar pe fond a se admite plângerea şi a se anula procesul verbal de contravenţie, ce formează obiectul cauzei de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează sentinţa civilă nr.15992 din 21 septembrie 2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi decizia nr.889 din 25 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a V-a civilă.
În fond, admite plângerea formulată de contestatoarea S.C. „A.I.E.” S.R.L. Bucureşti împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria B nr.0141583/23 martie 2000, emis de Garda Financiară Centrală, pe care îl anulează.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1170/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7059/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
