ICCJ. Decizia nr. 2178/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2178
Dosar nr. 20968/1/2003
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele .
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 14 mai 2003, reclamantul G.D. a chemat în judecată pârâţii A.P.A.P.S. Bucureşti, A.P.A.P.S. Braşov, SC F.A. SA şi Statul Român pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună desfiinţarea actului de privatizare, în patrimoniul pârâtei SC F.A. SA, referitor la imobilul situat în Ditrău, jud. Harghita înscris în C.F. Ditrău lotul 1, nr. top nou 78 / 2 / 1 teren în suprafaţă de 135 mp, pe care se află edificată farmacia cu laborator şi două dependinţe; restituirea în natură a imobilului cu înscrierea în C.F. pe numele său în cotă de 1/1 parte şi în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă.
La data de 17 octombrie 2002 reclamantul prin precizarea la acţiune a solicitat să se ia act de renunţarea la judecată cu privire la capătul de cerere referitor la desfiinţarea actului de privatizare, iar la data de 18 decembrie 2002 a precizat din nou cererea solicitând să se constate că imobilul a fost preluat fără titlu de către stat, cu restituirea în natură şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F., constatarea calităţii de unic moştenitor a fostului proprietar tabular şi înscrierea sa în C.F.
Prin sentinţa civilă nr. 281 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Mureş s-a admis în parte acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC F.A. SA în sensul că s-a dispus restituirea în natură a imobilului respingându-se acţiunea faţă de celelalte pârâte prin admiterea excepţiei invocate şi s-a luat act de renunţarea reclamantului la judecarea capetelor de cerere referitoare la preluarea imobilului fără titlu, restabilirea situaţiei anterioare şi constatarea calităţii succesorale, înscrierea în C.F. a imobilului pe numele reclamantului precum şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu nu a făcut obiectul privatizării, nefiind probat faptul că proprietatea acestuia să fi fost strămutată în cadrul procedurii de privatizare şi pentru că nu ar fi depus contractul de vânzare-cumpărare prin care FPS ar fi vândut în numele statului respectivul spaţiu către SC F.A. SA
S-a mai reţinut că dacă imobilul este evidenţiat în patrimoniul SC F.A. SA nu semnifică rezultatul unei privatizări, iar Legea 15/1990 nu înseamnă dobândirea unui drept real ori constituirea lui, ci doar transformarea vechiului drept de administrare într-unul de administrare operativă, ceea ce înseamnă că pârâta nu a dobândit un drept de proprietate faţă de imobil în baza acestei legi.
Prin sentinţa nr. 522 din 16 iunie 2003 Tribunalul Mureş s-a pronunţat asupra cererii de chemare în garanţie, formulată de pârâta SC F.A. SA împotriva chematului în garanţie A.P.A.P.S. Bucureşti, ca urmare a solicitării reclamantului ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la această cerere, prin respingerea ca nefondată.
Împotriva acestor din urmă hotărâri a declarat apel în termen legal, pârâta SC F.A. SA aducând critici cu privire la nelegalitatea hotărârilor, invocându-se în principal că de la data preluării în patrimoniul oficiului farmaceutic Târgu Mureş prin naţionalizare şi evidenţiat ulterior în registrul inventar, imobilul a aparţinut pârâtei apelante şi că prin Legea 15/1991, dreptul de administrare s-a transformat într-unul de proprietate.
S-a mai arătat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu are calitatea unuia liber făcând aplicarea art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 deoarece în cauză ar fi incidente prevederile art. 27 din lege potrivit cărora pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii, nefiind admisibilă restituirea în natură.
Reclamantul G.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului pârâtei învederând că imobilul nu a format obiectul privatizării.
Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia civilă nr. 140 din 14 octombrie 2003 a respins apelul pârâtei SC F.A. SA reţinând în esenţă că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, cu titlu potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 şi în condiţiile acestui act normativ vor fi restituite în natură persoanei îndreptăţite în raport cu art. 20 alin. (1) din Legea 10/2001, indiferent de destinaţie.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a declarat în termen legal, recurs pârâta SC F.A. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâtă a arătat că instanţa de apel greşit a aplicat dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea 10/2001 atâta vreme cât statul şi-a înstrăinat integral acţiunile către terţii acţionari în sensul că imobilul a cărei restituire se solicită nu este deţinut de stat ca acţionar majoritar sau proprietar al unor acţiuni în valoare echivalentă cu valoarea imobilului, societatea fiind cu capital integral privat.
Recursul nu este fondat.
Faptul că imobilul este evidenţiat în patrimoniul SC F.A. SA nu semnifică rezultatul unei privatizări, iar Legea 15/90 nu înseamnă dobândirea unui drept real ori constituirea lui, ceea ce înseamnă cu certitudine că pârâta nu a dobândit un drept de proprietate faţă de imobil în baza acestei legi.
Ori restituirea este posibilă tocmai datorită faptului că imobilul nu a trecut în patrimoniul recurentei pârâte prin efectul Legii nr. 15/1990.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv cu titlu, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) aceste imobile vor fi restituite în natură persoanei îndreptăţite, indiferent de destinaţie.
Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de pârâta SC F.A. SA, instanţa de recurs constată că instanţa de apel a aplicat corect legea situaţiei de fapt pe deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F.A. SA Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 140 / A din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică ,astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2174/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1360/2003. Civil. CONTESTATIE LEGEA 10/2001.... → |
|---|
