CSJ. Decizia nr. 2181/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2181/2003
Dosar nr. 1703/2003
Şedinţade la26mai2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 261 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului Neamţ a fost admisă contestaţia formulată de S.S. în contradictoriu cuS.C. „A.A." SNC şi S.C. „K.C." S.A., societate în faliment reprezentată de S.C. „G.C." S.R.L. în calitate de lichidator şi în consecinţă au fost obligatesocietăţile comerciale menţionate să opereze în carnetul de muncă al celui în cauză menţiunile solicitate, pe două perioade succesive.
Recursul declarat de S.C. „G.C." S.R.L. împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia nr. 1847 din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, prin care s-a dispus casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Bicaz.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut în principal că potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, rectificarea înscrierilor în cartea de muncă, precum şi refuzul de a face astfel de înscrieri, poate fi contestatăde cel interesat cu plângere la judecătoria, în a cărei rază teritorialăîşi are sediul unitatea care a luat măsura respectivă.
La rândul său, Judecătoria Bicaz prin sentinţa civilă nr. 289 din 11 martie 2003 s-a declaratnecompetentă să soluţioneze litigiul şi ca urmare şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău, după care a dispus trimiterea cauzei Curţii Supreme de Justiţie spre a se pronunţa asupra conflictului de competenţă.
Hotărârea cuprinde o amplă şi interesantă motivare în drept, reţinându-se corect că nu există un conflict clasic de competenţă, pentru că instanţa de recurs nu şi-a declinat competenţa, ci a trimis direct pricina instanţei competente spre soluţionare în fond. Se apreciază că este dedus judecăţii un conflict de drepturi, practic un litigiu de muncă, ce nu poate fi judecat decât de un complet specializat şi într-o componenţă cu totul specială, la nivelul tribunalului şi pentru că această instanţă, deja s-a pronunţat în cauză, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel competente.
Investită în acest mod, Curtea constată că în adevăr deşi nu există în speţă conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ce reglementează situaţia în care două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină, are a stabili totuşi care este instanţa ce are de soluţionat pricina de faţă.
În acest sens, sunt avute în vedere prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Şi cum, instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Bacău, a reţinut că în raport de obiectul pricinii, competenţa de soluţionare revine judecătoriei, aceasta nu mai avea căderea să facă o altă analiză asupra competenţei sau abrogării tacite sau implicite a unor prevederi ale legii speciale, ci numai să procedeze la judecarea pricinii, fără a se mai putea declaranecompetentă.
De aceea, în raport de cele arătate, se va trimite cauza Judecătoriei Bicaz, spre a proceda la judecarea cauzei în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre reclamantul S.S. şi pârâtele S.C. „A.A." S.N.C. Bicaz, S.C. „K.C." S.A. Piatra Neamţ şi S.C. „G.C." S.R.L. Piatra Neamţ în favoarea Judecătoriei Bicaz, căreia i se trimite dosarul.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi26 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2186/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 148/2003. Civil. LEGEA 54/1991. Recurs → |
|---|
