CSJ. Decizia nr. 2186/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2186/2003
Dosar nr. 1635/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 februarie 1999 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta N.V. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, V.L. şi I.D. pentru obligarea acestora să-i lase în liniştită posesie şi proprietate apartamentele 18 şi respectiv 77 situate în Bucureşti. S-a mai solicitat constatarea că apartamentele sunt proprietatea reclamantei şi au fost nelegal naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 şi că orice act ulterior de vânzare a acestor apartamente este lovit de drept de nulitate.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., Legii nr. 112/1995 şi HG nr. 11/1997.
Prin sentinţa civilă 488/7 mai 2001 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea s-a reţinut în acest sens că apartamentele revendicate au fost naţionalizate din proprietatea reclamantei şi a soţului său N.A. (predecedat), prin Decretul nr. 92/1950 – poziţia 5211.
Apartamentele au fost trecute ulterior prin vânzare în proprietatea unor persoane fizice: D.I. şi V., care la rândul lor le-au vândut lui I.C. şi V.O.A., aceştia din urmă vânzând lui V.L.
În cauză au fost introduşi moştenitorii pârâţilor C.C.C. şi I.A. pentru I.D. şi V.O.A., aceasta din urmă formulând o întâmpinare la dosar.
S-a mai reţinut că apartamentul 18 a fost vândut în 1979 soţilor D.I. şi V., care au făcut un schimb în 1976 cu M.C. care a vândut apartamentul 18 numiţilor D.I. şi I.A. în 1979.
Pentru apartamentul 77 s-a reţinut că în 1982 a fost vândut numiţilor V.O.A. şi I.C.
Tribunalul a constatat că preluarea imobilelor revendicate s-a făcut cu titlu reprezentat de Decretul nr. 92/1950 încadrarea reclamantei şi a soţului său în art. II al Decretului nr. 92/1950 nefiind suficientă pentru a reţine că imobilul va fi preluat fără titlu de la reclamantă, fiind preluată o multitudine de apartamente. Cât priveşte contractele succesive ulterioare de vânzare-cumpărare nu s-au putut constata cauze de nulitate.
Acţiunea a fost respinsă în contradictoriu cu pârâţii C.G.M.B., C.C.C., V.L., V.O., I.A. şi T.N.A.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 640 din 18 decembrie 2001 a admis apelul reclamantei N.V. împotriva sentinţei nr. 488/2001 pronunţată în contradictoriu cu pârâţii V.L. şi O., C.C.C., I.A. şi T.N.A. A schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că „procesul evoluează prin intermediul contradictorialităţii, prin intermediul unor contradicţii succesive care se termină odată cu hotărârea ce se va pronunţa în cauză" şi că au fost chemaţi în judecată numai ultimii dobânditori ai apartamentelor.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs N.V. şi T.N., invocând în motivare art. 304 pct. 7 şi 9. S-a critica soluţia curţii de apel pentru motivarea străină de natura pricinii, unicul capăt de acţiune fiind acela al revendicării prin comparare de titluri, urmând a se prefera titlul reclamantelor faţă de titlurile pârâţilor care provin de la neproprietari, trecerea în proprietatea statului făcându-se abuziv prin Decretul nr. 92/1950. S-a precizat de către recurenţi că discuţia cu privire la nulitatea contractelor ulterioare s-a făcut cu titlu de motivare a acţiunii în revendicare.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru considerentele ce urmează.
Acţiunea introductivă de instanţă are ca obiect revendicarea a două apartamente. Se constată că instanţa de apel în mod greşit a considerat acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă, raportând inadmisibilitatea exclusiv la anularea contractelor de vânzare-cumpărare şi ignorând împrejurarea că acţiunea vizează – in terminis – revendicarea.
Or, acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comuna, la 8 februarie 1999 când a fost sesizată instanţa nu este inadmisibilă.
Pentru ca acţiunea în revendicare să fie admisă este necesar ca în cadrul acesteia să se individualizeze obiectul vizat prin revendicare.
În cauză însă nu au fost elucidate unele aspecte contradictorii cu privire la imobilele revendicate. În acest sens deşi în dosarul de fond există o adresă nr. 1182, emanând de la Primăria Municipiului Bucureşti, din care rezultă că în prezent (adică la 13 martie 2000, data adresei) pe B-dul M.K. nu figurează numerele 95 A şi 95 B, în urma renumerotării, imobilul de la nr. 95 A devenind nr.47, iar imobilul de la nr. 95 B, nr. 49 şi că pe B-dul M.K. nu a fost atribuit nici un imobil la nr. 95 B. Tribunalul Bucureşti la 7 mai 2001 pronunţă o sentinţă prin care sunt obligaţi pârâţii să lase în proprietate reclamantei două apartamente ( nr. 95 A şi, respectiv, 95 B) la adrese care, potrivit actului mai sus menţionat, nu există.
Instanţele nu au fost preocupate nici să urmărească individualizarea imobilelor revendicate în succesiunea proprietarilor sau deţinătorilor lor pentru a identifica succesiunea de adrese (denumiri de străzi şi numere).
Spre exemplu în actul de proprietate invocat de reclamanta N.V. „act de vindere-cumpărare din 23 aprilie 1946" rezultă că soţii N.A. şi V. au cumpărat de la E.S. un apartament situat la nr. 9 A la etajul 3, cumpărătorii locuind în acel moment la nr. 95 A. Cu privire la acest din urmă apartament nu s-a prezentat un titlu de proprietate. În dosar există un proces-verbal care atestă înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate „în baza posesiunii şi cu titlu de cumpărare" pentru imobilul nr. 95 bis.
În sfârşit, în înstrăinarea pe care o face Consiliul Popular al municipiului Bucureşti prin deciziile din 1970 şi respectiv 1971 către persoanele fizice sunt menţionate apartamentul 78 care se atribuie în proprietate soţilor D.I. şi V. şi, respectiv 77 atribuit în proprietate numiţilor I.C. şi V.O.A. (adresa nr. 515 din 10 februarie 2000 aflată la dosarul de fond).
Este necesar să se revadă poziţia procesuală a părţilor, unii din aceştia nefiind chemaţi în judecată de reclamantă ci introduşi în proces fie la iniţiativa altor pârâţi (cazul O.A.V., chemată la proces de pârâtul V.L., fie la iniţiativa proprie (cazul C.C.C. care anunţă că pârâtul D.I. este decedat şi care la rândul ei, printr-o altă cerere cheamă şi ea în proces pe poziţie de pârât pe Ion Ana, succesoarea defunctului D.I.
De reţinut că în privinţa lui V.L. (probabil soţ al O.) nu se precizează de ce are calitate de pârât, el nefigurând în actele referitoare la imobilele revendicate.
Faţă de noile persoane care apar astfel în proces reclamanta nu formulează nici o cerere în completare sau precizare de acţiune, cu excepţia cererii din 17 noiembrie 1999 prin care solicită introducerea în cauză a unei noi persoane alături de ea, deci în calitate de reclamantă a fiicei sale, T.N.A., cu drepturi în cotă indiviză asupra bunului revendicat. T.N. atât în sentinţa nr. 488/2001 care a soluţionat fondul, cât şi în Decizia 640/2001 care a soluţionat apelul figurează însă în calitate de „pârâtă".
Pentru considerentele arătate constatând că acţiunea în revendicare greşit a fost respinsă ca inadmisibilă de instanţa de apel, urmează a se admite recursul, a se casa Decizia 640/2001şi a se trimite cauza Curţii de apel Bucureşti spre rejudecarea apelului, ocazie cu care este necesar să se stabilească cu exactitate identitatea bunului revendicat (în componenţă şi adresă, inclusiv succesiunea de denumiri de stradă şi numere) precum şi poziţia şi calitatea procesuală a fiecărei părţi figurând în proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T.N.A. împotriva deciziei nr. 640 din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2193/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2181/2003. Civil → |
|---|
