ICCJ. Decizia nr. 2188/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2188
Dosar nr. 135/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 7 iunie 2002 pe rolul Tribunalului Buzău, N.I. în contradictoriu cu Primăria comunei Costeşti a solicitat anularea dispoziţiei nr. 47 din 11 aprilie 2002 emisă de către intimată şi restituirea imobilului situat în comuna Costeşti, (compus din: 1 ha teren casă situat în vatra comunei, casa în suprafaţă de 252 mp, locuinţa lucrătorilor în suprafaţă de 49 mp, grajduri în suprafaţă de 85 mp, magazie cereale în suprafaţă de 189 mp, un pătul de porumb în suprafaţă de 22 mp, beciuri în suprafaţă de 24 mp) în natură.
În motivarea acţiunii se arată de către reclamantă că imobilul îi aparţine în calitate de proprietară cât şi în calitate de unică moştenitoare a mamei sale, dar că el a fost preluat de stat fără titlu.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 311 din 8 iulie 2002, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că imobilul a fost preluat cu titlu de către stat, în baza Decretului nr. 83/1949, că el a intrat în domeniul public local şi în prezent în clădire îşi desfăşoară activitatea o grădiniţă.
S-a mai reţinut că în aceste condiţii restituirea în natură nu este posibilă şi în mod corect intimata, prin dispoziţia contestată a acordat măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti, având în vedere dispoziţiile art. 16 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 139 din 26 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de către reclamantă împotriva hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, reţinând că întrucât reclamanta nu a contestat măsura exproprierii, aceasta a fost corect aplicată şi în consecinţă imobilul a fost preluat de către stat cu titlu valabil.
S-a reţinut de asemenea că întrucât imobilul are destinaţia de grădiniţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că atât hotărârea instanţei de fond cât şi cea a instanţei de apel nu sunt motivate în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ. nefiind arătate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţelor privitor la aspectul preluării cu titlu a imobilului revendicat.
Se mai susţine că a fost făcută de către instanţe o aplicare greşită a legii, considerându-se că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deşi erau incidente prevederile alin. (4) al aceluiaşi articol, în sensul că alin. (1) şi (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.
Recurenta susţine de asemenea că nu s-a probat nici când şi prin ce act normativ a fost transformat imobilul din locuinţă în unitate de învăţământ.
Recursul este fondat.
Este de reţinut în primul rând că reclamanta, prin acţiunea sa a solicitat în afară de „casă în suprafaţă de 252 mp" şi o serie de alte imobile: locuinţa lucrătorilor 48 mp, magazie cereale 189 mp, pătul 22 mp, beciuri 24 mp, grajduri 85 mp şi un teren de casă în suprafaţă de 1 ha situat în vatra satului.
De menţionat că toate aceste bunuri au figurat şi în notificare.
Prin dispoziţia nr. 47 din 11 aprilie 2002 emisă de primarul comunei Costeşti se aprobă „acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri băneşti pentru imobilul din satul Costeşti.
În legătură cu acest imobil menţionat în dispoziţia nr. 47/2002, intimata, prin întâmpinare şi instanţele de fond şi apel au arătat că are destinaţia de grădiniţă şi, ca atare, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi restituit în natură.
În ceea ce priveşte celelalte imobile menţionate în acţiune şi notificare construcţii în suprafaţă de 1 ha teren situată în vatra satului) nu se motivează în nici un fel de ce nu se restituie în natură sau nu se acordă alte măsuri reparatorii.
Instanţele nu au motivat în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ. înlăturarea susţinerilor reclamantei cu privire la inexistenţa titlului valabil de preluare a imobilului, rezumându-se doar a afirma că preluarea de către stat a fost făcută în baza Decretului nr. 83/1948, deci cu titlu.
De menţionat că reclamanta a susţinut că decretul mai înainte menţionat nu era aplicabil imobilului în cauză.
De reţinut în acest sens este faptul că Decretul 83 din 2 martie 1949 astfel cum se prevede în mod expres în art. 1 alin. (3) completează Legea nr. 187/1945 precizând în art. 2 că trec în proprietatea statului „exploatările agricole moşiereşti care au făcut obiectul exproprierii potrivit Legii nr. 187/1945".
Din acest aspect trebuia să fie verificat de către instanţe, lucru care nu a fost făcut şi în consecinţă nu se poate aprecia dacă decretul respectiv a fost corect aplicat.
Astfel fiind văzând şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ. şi având în vedere considerentele mai înainte arătate urmează a admite recursul şi a casa hotărârea recurată cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelului formulat de către reclamantă.
Casarea a fost făcută cu trimitere întrucât Curtea nu se poate pronunţa asupra fondului cauzei decât în situaţia când împrejurările de fapt au fost deplin stabilite, ceea ce nu s-a petrecut în speţă.
În funcţie de probele ce vor fi administrate se va putea stabili dacă imobilele au fost preluate cu titlu valabil sau nu şi în funcţie de aceasta care din imobile se află sau nu în situaţia prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta N.I. împotriva deciziei nr. 139 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelului formulat de reclamantă, la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2189/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2187/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
