CSJ. Decizia nr. 2234/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2234
Dosar nr.1432/200.
Sedinţa publică de la 28 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr.629 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti, reprezentat de consilier juridic O.O., intimata-reclamantă V.A.personal şi asistată de avocat A.T., intimaţii-reclamanţi P.G.şi C.C., reprezentaţi de acelaşi avocat, lipsind intimata-pârâtăS.C. "A." S.A.
Procedura completă.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită.
Consilier juridic O.O. solicită admiterea recursului, casarea deciziei 629/14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării apelului, în temeiul art.313 din C.proc.civ.
Avocat A.T. solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii V.A., P.G.şi C.C. au chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti şi S.C."A." S.A. Bucureşti solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate că imobilul situat în Bucureşti, str.Maica Domnului nr.11 corp A, constând din teren în suprafaţă de 156 m.p. şi locuinţa desfăşurată pe întregul etaj I al clădirii precum şi pivniţa, a trecut în proprietatea statului fără titlu;
- să se constate că, în calitate de moştenitori ai defuncţilor M.S.şi M.M., respectiv P.C., reclamanţii au devenit proprietari ai imobilului, şi.
- să fie obligate pârâtele să le lase în proprietate şi posesie imobilul revendicat.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul în litigiu, dobândit de soţii S. şi M.M.prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la 22 martie 1922, a revenit, în urma decesului lui S.M.(1934) şi al M.M.(1959), moştenitoarei testamentare P.C. (pentru cota de 1/2 parte), autoarea reclamanţilor P.G.şi V.A. şi, respectiv, reclamantului C.C., în calitate de succesor legal al M.M.
Deşi la data emiterii Decretului nr.92/1950 imobilul era în proprietatea indiviză a C.P.şi M.M., naţionalizarea a operat numai pe numele acesteia, cu 6 apartamente, nerespectându-se astfel, identitatea dintre persoana menţionată ca proprietar în listele anexe şi adevăratul proprietar.
În dovedirea acţiunii reclamanţii au invocat: titlul autorilor comuni, respectiv actul de vânzare-cumpărare din 22 martie 1922; sentinţa civilă nr.312 din 19 februarie 1935 a Tribunalului Ilfov, Secţia a III-a civilă, menţinută prin Decizia nr.152 din 4 aprilie 1936 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a I-a civilă şi Decizia nr.2389 din 17 noiembrie 1937 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiunea I-a, prin care, în urma decesului lui S.M., au fost trimise în posesie M.M., ca uzufructuară testamentară şi C.P. asupra nudei proprietăţi a averii lăsate de defunct; procesul-verbal al Administraţiei Financiare a Capitalei, Sectorul I Galben, încheiat la data de 12 august 1934; certificate de stare civilă şi certificatele de moştenitor emise în urma dezbaterii celor 3 succesiuni.
Ulterior (fila 53 dosar), reclamanţii au cerut introducerea în cauză a Municipiului Bucureşti, prin primarul general, iar la termenele ulterioare la dezbateri a participat Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Pârâţii nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.160 din 6 martie 2001, a admis acţiunea introdusă de reclamanţi şi a obligat pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C."A." S.A. Bucureşti să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul descris în acţiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, identificat conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă a avut în vedere situaţia de fapt invocată de reclamanţi privind lipsa de identitate dintre persoana menţionată în lista-anexă la Decretul nr.92/1950 şi adevăratul proprietar al imobilului, înscrisurile invocate în dovedirea acţiunii şi dispoziţiile art.6 din Legea nr.213/1998.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Municipiul Bucureşti reprezentat prin primarul general a declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive iar pe fond, dobândirea de către stat a dreptului de proprietate asupra imobilului "prin lege", conform art.645 cod civil şi Decretului nr.92/1950.
Prin Decizia nr.629 din 14 decembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, "ca nefondată" cererea de apel, cu motivarea că nu Consiliul General al Municipiului Bucureşti are calitate procesuală în cauză ci Municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu care s-a şi dezbătut cauza la prima instanţă, astfel că "deşi C.G.M.B. are calitate de a declara apel fiind înscris în dispozitivul sentinţei, el "nu este parte în proces" şi "nu poate formula critici pe fondul cauzei".
Împotriva deciziei instanţei de apel Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Municipiul Bucureşti reprezentat de primarul general, a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se face trimitere la "întregirea" de acţiune, în sensul introducerii în cauză a Municipiului Bucureşti reprezentat de primarul general, se precizează că, întrucât figurează în dispozitivul sentinţei, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a declarat apel, prin Municipiul Bucureşti reprezentat legal de primarul general şi, totodată se susţine că instanţa de apel, deşi a considerat că parte în proces este Municipiul Bucureşti, nu a dispus citarea acestuia.
Recursul este fondat.
Potrivit art.6 alin.3 din legea nr.213/998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului asupra bunurilor care au intrat în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, iar în conformitate cu art.12 alin.5 din lege, în litigiile care privesc astfel de bunuri, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor iar unităţile administrativ-teritoriale, de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei.
Dispoziţiile legale citate se armonizează cu cele cuprinse în Legea administraţiei publice locale (nr.69/1991, respectiv nr.215/2001), potrivit cărora administraţia publică a municipiului Bucureşti se realizează de către consiliile locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, precum şi de către primarii sectoarelor şi primarul general al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive.
În considerarea celor ce preced, a precizării cererii de chemare în judecată (fila 53 dosar-fond) în sensul că litigiul urmează a se dezbate în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin primarul general, a faptului că la termenele premergătoare dezbaterii cauzei s-a reţinut prezenţa "pârâtului C.G.M.B." care, potrivit dispozitivului sentinţei tribunalului, a fost obligat la retrocedarea imobilului, aprecierea instanţei de apel, în sensul că, C.G.M.B. nu poate formula critici asupra fondului cauzei, apare vădit greşită.
Pentru considerentele redate şi, totodată, constatând că, deşi instanţa de apel a reţinut că parte în proces este Municipiul Bucureşti a păşit la judecată fără citarea acestuia, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, în baza art.312 (4) şi art.313 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei 629 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 127/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1212/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
