ICCJ. Decizia nr. 233/2003. Civil. Anulare incheiere Carte Funciara. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 233.
Dosar nr. 797/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 389 din 17 noiembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Covasna a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta M.V.M. împotriva pârâtelor Statul Român, reprezentat de Consiliul local al comunei Ozun şi S.C. S.L. S.A. Ozun; au fost anulate încheierile de intabulare nr. 173/1970, 1591/1994 şi 1537/1995 ale Judecătoriei Sfântu Gheorghe, secţia de carte funciară, cu privire la imobilul situat în comuna Ozun, înscris în CF 1472 Ozun nr.top 415/2 (casă de piatră şi curte în suprafaţă de 7469 mp) şi nr. top 414/1/b (magazie pentru cereale, remiză pentru maşini agricole şi curte în suprafaţă de 14.163 mp), a fost dispusă restabilirea situaţiei anterioare şi au fost obligaţi pârâţii să-i predea reclamantei, în deplină proprietate imobilul, precum şi să-i plătească suma de 20.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că autoarea reclamantei, respectiv bunica acesteia, M.K., născută B.E., proprietara imobilului revendicat, a fost strămutată din comuna Ozun, în anul 1949, cu domiciliul obligatoriu în oraşul Cluj, că ulterior Statul Român şi-a intabulat dreptul de proprietate în baza Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966; că, iniţial imobilul a fost menţionat în tabelul privind gospodăriile expropriate în baza Decretului nr. 83/1999, ca fiind exploatări moşiereşti, care au făcut obiectul Legii nr. 187/1945, deşi imobilul era folosit ca locuinţă la data strămutării bunicii reclamantei, situaţie în care bunul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil şi că nu sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 218/1960, deoarece posesia Statului asupra imobilului a fost fundată şi conservată prin violenţă.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 38/Ap din 6 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei tribunalului de pârâta S.C. S.L. S.A. Ozun, care a fost obligată la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de reclamantă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta S.C. S.L. S.A. Ozun, susţinând în esenţă că imobilul a fost preluat cu titlu valabil de către Statul Român în baza Legii nr. 187/1945, întrucât nu avea destinaţia de locuinţă, cum greşit au reţinut instanţele, că după apariţia Legii nr. 10/2001, reclamanta avea posibilitatea de a revendica imobilul în temeiul acestei legi şi că, recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, pe care l-a refăcut, în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991.
Recursul este nefondat.
Aşa cum temeinic au reţinut instanţele, autoarea reclamantei, respectiv bunica acesteia, M.K., născută B.E., a fost strămutată din comuna Ozun, în anul 1949, iar imobilul ce formează obiectul litigiului, folosit ca locuinţă, a fost înscris ca fiind proprietatea Statului Român în anul 1970, în cartea funciară, în baza Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966.
Prin hotărârea nr. 273/1997 a Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, de pe lângă Consiliul Judeţean Covasna, a fost respinsă cererea reclamantei de a-i fi restituit imobilul în natură sau de a-i fi acordate despăgubiri, constatându-se că bunul nu a trecut în proprietatea Statului cu titlu valabil, situaţie în care reclamanta se poate adresa instanţei, pe calea dreptului comun.
În atare situaţie, reclamanta a sesizat instanţa cu prezenta acţiune la data de 23 februarie 2000, dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că este nefondată critica privitoare la posibilitatea reclamantei de a-şi revendica imobilul numai pe calea acestei legi.
Trecerea imobilului în proprietatea Statului, în baza Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966 s-a făcut într-adevăr fără titlu valabil, deoarece posesia statului nu a fost netulburată, una din condiţiile menţionate în art. 1847 C. civ., deoarece a fost „fundată şi conservată" prin violenţă, astfel cum se prevede în art. 1851 din acelaşi cod.
Întrucât statul nu a dobândit cu titlu valabil imobilul nu putea nici să-l transmită în proprietatea pârâtei recurente.
În consecinţă, conform art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
La cererea intimatei-reclamante, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata sumei de 2.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate în faza de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. S.L. S.A. Ozun judeţul Covasna împotriva deciziei nr. 38/Ap din 6 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei M.V.M. suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2003. Civil. Punere sub interdictie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2339/2003. Civil. Punere sub interdictie.... → |
|---|
