ICCJ. Decizia nr. 235/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 235
Dosar nr. 8749/2003
Şedinţa din Camera de consiliu de la 20 ianuarie 2004
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 2002 U.I., în contradictoriu cu Ministerul de Interne, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 42 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne, a Hotărârii nr. 385 din 29 iulie 2002 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor M.I. şi a deciziei de imputare nr. 12/0/130343 din 27 iunie 2002 în valoare de 2.493.500 lei reprezentând contravaloarea unor curse efectuate cu autovehiculele unităţii, în perioada în care acesta se afla în concediul de odihnă, fără a justifica chemarea din concediu sau exercitarea unor misiuni ordonate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ sesizată cu soluţionarea litigiului, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 374 din 3 decembrie 2002.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă pentru conflicte de muncă, a considerat că hotărârea Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne fiind un act administrativ cu caracter jurisdicţional emis de un organ al autorităţii administrative centrale, contestaţia acestuia atrage competenţa curţii de apel şi, prin sentinţa civilă nr. 990 din 7 martie 2003 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ.Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă a înaintat dosarul acestei instanţe, pentru a hotărî asupra conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să soluţioneze conflictul în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. civ.
Aşa după cum rezultă din actele dosarului, contestatorului U.I. – colonel la Inspectoratul de Poliţie Arad – i s-a imputat suma de 2.493.500 lei (contravaloarea unor curse efectuate cu autoturismul de serviciu în perioada când se afla în concediul de odihnă) prin Decizia de imputare nr. 12/0/130343 din 27 iunie 2002 emisă de Ministerul de Interne în baza prevederilor OG nr. 121 din 28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Acesta, conform prevederilor ordonanţei a contestat Decizia de imputaţie la Comisia de soluţionare a contestaţiilor şi, respectiv la Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne şi, neobţinând câştig de cauză, a formulat acţiune la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Potrivit art. 43 OG nr. 121/1998 în situaţia în care după epuizarea căilor de atac împotriva deciziei de imputaţie, persoanele obligate la repararea prejudiciului consideră că au fost lezate într-un drept legitim, se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.
În speţă este cert că litigiul dintre U.I. şi Ministerul de Interne având ca obiect anularea unei decizii de imputaţie constituie un conflict de drepturi în sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Această lege stabileşte în mod expres în art. 72 instanţa de dreptcomun competentă să soluţioneze conflictul de drepturi, respectiv tribunalul în circumscripţia căruia îşi are sediul unitatea emitentă a deciziei de imputare.
Existenţa căilor de atac administrative obligatorii de parcurs potrivit OG nr. 121/1998, este lipsită de relevanţă juridică în ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze conflictul de drepturi (anularea deciziei de imputaţie).
Cu privire la competenţa teritorială se reţin dispoziţiile tranzitorii ale art. 297 C.mun. potrivit cărora, cauzele privind conflicte de muncă aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a codului, se judecă în continuare conform prevederilor procesuale aplicabile la data sesizării instanţelor.
În raport de considerentele menţionate, urmează a se stabili în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă, competenţa de soluţionare a conflictului de drepturi dintre U.I. şi Ministerul de Interne.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de U.I. împotriva hotărârii nr. 42 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3209/2003. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3168/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
