ICCJ. Decizia nr. 2355/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2355
Dosar nr. 2263/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 8 noiembrie 2001 reclamanta M.P. a formulat o contestaţie împotriva dispoziţiilor nr. 21 din 9 octombrie 2001 şi nr. 22 din 9 octombrie 2001 emise de Primarul comunei Vâlcele judeţul Buzău precum şi a deciziei nr. 20 din 9 octombrie 2001 emisă de SA A. SA Vâlcele.
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu cele două intimate-pârâte desfiinţarea în parte a deciziilor şi acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Motivul contestaţiei indicat în acţiune s-a referit la faptul că este vorba de unul şi acelaşi imobil.
Prin Dispoziţia nr. 21 din 5 octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Vâlcele judeţul Buzău s-a respins în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 cererea de restituire în natură pentru imobilul revendicat, acesta devenind sediul Primăriei Vâlcele.
În motivare s-au avut în vedere dispoziţiile sentinţei civile nr. 134/1998 a Tribunalului Buzău privind acordarea de despăgubiri pentru sediul Primăriei şi ordinul de plată nr. 152/1998 al D.G.P.F.P. Buzău, pentru suma de 132.030.103 lei.
Dispoziţia nr. 22 din 9 octombrie 2001 a Primarului comunei Vâlcele judeţul Buzău a aprobat restituirea în natură a suprafeţei de 300 ha, teren intravilan la vest de nr. 196 în comuna Vâlcele.
S-a motivat această dispoziţie în fapt pe împrejurarea că s-a retrocedat un alt amplasament decât terenul revendicat, intravilan din jurul Primăriei şi în drept s-a întemeiat soluţia pe art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Decizia nr. 20 din 9 octombrie 2001 a SA A. SA Vâlcele a dispus restituirea a celor două magazii solicitate şi a terenului aferent acestora.
La 4 septembrie 2002 reclamanta a precizat acţiunea solicitând.
a) referitor la Dispoziţia nr. 21/2001, actualizarea despăgubirilor primite pentru conac la valoarea reală a construcţiilor.
b) referitor la 3 ha teren aferent clădirii Primăriei, care este liber, restituirea terenului de la deţinătorul actual SA A. SA Vâlcele în natură, cele două magazii de pe acesta, fiindu-i restituite prin dispoziţia nr. 20 din 9 octombrie 2001; legat de acest capăt de cerere a mai solicitat crearea unui drept de superficie în favoarea Primarului pe acest teren şi a unei alei de acces;
c) referitor la Decizia nr. 20/2001, a cerut să se stabilească care este terenul aferent celor 2 magazii.
d) restituirea celor 3 ha menţionate în dispoziţia nr. 22 din 9 octombrie 2001, cu demarcarea acestui teren.
Tribunalul Buzău prin sentinţa civilă nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a admis contestaţia astfel cum a fost precizată împotriva dispoziţiilor nr. 21 din 9 noiembrie 2001, nr. 22 din 9 octombrie 2001 emise de Primăria comunei Vâlcele judeţul Buzău şi a deciziei nr. 20 din 9 octombrie 2001 emisă de SA A. SA Vâlcele.
Au fost anulate dispoziţiile mai sus amintite.
A fost obligată SC A. SA Vâlcele să restituie în natură reclamantei teren de 33.899,37 mp situat în intravilanul comunei Vâlcele identificat în expertiza lui G.N., marcat cu albastru, în suprafaţă de 3.778,58 şi cu galben, în suprafaţă de 30.120,80 mp precum şi un număr de 12 construcţii existente pe acest teren identificat prin reperele din expertiza tehnică P.M. notate cu numerele 3–11, 13, 17, 19.
Au fost stabilite măsuri reparatorii pentru 240.600.000 lei reprezentând diferenţa de valoare dintre valoarea despăgubirilor încasate de reclamantă potrivit Legii nr. 112/1995 în contul imobilului expropriat (conac), sumă actualizată la indicele de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului care se acordă în condiţiile art. 19 alin. (2) teza 2 din Legea nr. 10/2001.
S-a luat act de declaraţia reclamantei de renunţare la judecarea cererii privind constituirea dreptului de superficie şi a unei căi de acces în folosul pârâtei Primăria.
Pentru a motiva această soluţie instanţa a reţinut următoarele:
C.M., prin testamentul întocmit la 20 ianuarie 1928, transcris în registrul de mutaţiuni imobiliare al Judecătoriei Râmnicu Sărat la nr. 1363 din 15 aprilie 1941, a lăsat întreaga avere fiilor săi C.M. şi C.R., între bunurile acestea fiind şi un conac cu teren aferent situat în comuna Vâlcele Judeţul Buzău. Acest imobil cu terenul aferent a fost preluat în proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949 de la fraţii C.M. şi R.
De pe urma fraţilor C. decedaţi R. la 18 ianuarie 1988 şi M. la 20 septembrie 1995, au rămas ca unici moştenitori soţii M.P. şi T.
Pe M.T., decedat la 27 mai 1998 l-a moştenit M.P. în calitate de soţie supravieţuitoare.
Pentru conacul preluat prin Decretul de expropriere nr. 83/1949 M.P. a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 conform deciziei civile nr. 134 din 23 februarie 1980 a Tribunalului Buzău, decizie irevocabilă.
Despăgubirile de 133.031.103 lei au fost încasate de beneficiară prin Ordinul de plată nr. 152 din 28 decembrie 1998 emis de D.F.P. Buzău.
Referitor la terenul aferent imobilului ce formează sediul Primăriei şi construcţiile existente pe acest teren, instanţa a reţinut că expertiza a identificat un teren în suprafaţă de 35.836,70 mp, compus din 1.936,70 mp aferent sediului Primăriei, 3.778,57 mp livadă şi 30.120,80 mp ocupat de construcţii.
S-a reţinut că reclamanta a solicitat restituirea numai a suprafeţei de 33.899,37 mp adică 3.778,57 mp liber de construcţii şi 30.120,87 mp ocupat cu 17 construcţii, individualizate prin expertiză. Din aceste din urmă construcţii, tot din raportul de expertiză, s-a reţinut că 12 au aparţinut familiei C., autorii reclamantelor (8 definitive şi 4 uşor demontabile) iar 5 edificate de CAP din comună, deţinute abuziv de SC A. SA Vâlcele.
Tribunalul a reţinut că nu numai clădirile de la pct. 7 şi 9 din expertiză au aparţinut autorilor lor, ci şi celelalte identificate până la 12, situaţie coroborată şi cu date de la Arhivele Statului, sucursala judeţului Buzău.
S-au considerat lovite de nulitate Dispoziţiile 22/2001 şi 20/2000 pentru că terenul solicitat şi respins de la restituirea prin Dispoziţia 22, aparţinea SC A. SA Vâlcele şi nu Primăriei care a emis dispoziţia.
Decizia nr. 20/2001 s-a considerat nulă pentru că nu a individualizat nici construcţiile existente din cele 17 şi nici terenul retrocedat.
Cât priveşte despăgubirile în raport de valoarea încasată în temeiul Legii 112/1995 s-a reţinut că prin dispoziţia nr. 21/201 nu s-a rezolvat această cerere. A fost respinsă cererea de restituire în natură, deşi nu se formulase o asemenea cerere prin notificare.
S-a avut în vedere raportul expertizei tehnice efectuat în cauză pentru obligarea la diferenţa de valoare.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 41 din 7 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 545/2002 de către pârâta SC A. SA Vâlcele.
Criticile, referitoare la: faptul că restituirea terenului intravilan nu face obiectul Legii nr. 10/2001 şi nici al Legii nr. 18/1991; că societatea pârâtă are titlu de proprietate pe teren; că instanţa a acordat mai mult decât a cerut reclamanta şi anume 12 în loc de 2 imobile, au fost respinse ca nefondate.
Astfel, s-a reţinut că Legea nr. 18/1991 nu se referă decât la terenurile din extravilan, or cererea a privit terenul din intravilanul comunei (terenuri aferente conacului din comună, care a devenit sediul Primăriei).
Deşi s-a reţinut că din construcţiile de pe teren, identificate de expertiza, numai cele individualizate prin pct. 6 şi 9 au aparţinut în proprietatea reclamantei, tribunalul a reţinut că şi celelalte construcţii identificate de raportul de expertiză provin de pe urma acestora, constituind anexe sau dependinţe la imobilul expropriat, aşa cum rezultă din actele emise de Filiala Arhivelor Statului Buzău şi din expertiză.
Pe de altă parte s-a constatat că pentru nici una din cele 17 construcţii existente pârâtele nu au putut prezenta documentaţia tehnică justificativă, pârâtul nu a formulat obiecţiuni la expertiză şi nici pretenţii pe cale reconvenţională.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâta SC A. SA Vâlcele.
Criticile au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. şi s-au referit la următoarele:
- instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut. Prin modificarea notificării şi a acţiunii reclamanta a cerut restituirea a 2 magazii iar instanţa i-a acordat 12 construcţii. Cu privire la acest aspect recurenta a arătat că nu s-a făcut dovada că la expropriere M. şi R.C. au avut 12 construcţii, documentele prezentate demonstrând că aceştia deţineau doar 7 imobile;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra unor mijloace de probă hotărâtoare în dezlegarea pricinii, documente care dovedeau toate că CAP a preluat numai 4 construcţii, celelalte fiind construite de fostul CAP;
- greşit i s-a restituit reclamantei teren în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece există demersuri de restituire către reclamantă a unor terenuri în temeiul Legii nr. 18/1991.
Recursul este fondat numai în parte cât priveşte critica întemeiată pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că instanţele au acordat mai mult decât s-a cerut.
Într-adevăr dispunând obligarea pârâtei SC A. SA Vâlcele la restituirea a 12 clădiri identificate în expertiză s-a încălcat principiul disponibilităţii.
În acţiunea principală introductivă reclamanta a pretins 2 magazii, în notificarea rezolvată prin Dispoziţia nr. 20/2001 (fila dosar fond) s-au solicitat 2 magazii, asemenea şi prin completarea la notificarea (filele 92 şi 93 dosar fond).
Prin precizarea de acţiune, singura din dosar, fila 86, la 4 septembrie 2002 reclamanta specifică în mod expres în pagina 2 a completării (fila 87) "am solicitat să mi se restituie în natură două magazii" criticând faptul că acestea nu s-au individualizat, între celelalte clădiri existente pe teren.
Extinderea pretenţiilor, formulate prin note scrise depuse la dosar şi susţinută în fond, cum este cazul în speţă, nu are valoare procedurală de modificare a acţiuni.
De altfel modificarea unei contestaţii întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu se poate face în afara cadrului procesual prevăzut de această lege specială, neputându-se formula pretenţia asupra unor imobile care nu au fost revendicate prin procedura prealabilă a notificării, rezolvarea unei asemenea cereri neputând fi posibilă direct în instanţă pentru că s-ar eluda, fără îndoială, procedura specială prevăzută de legea aplicabilă cauzei.
O decizie de restituire care s-a referit la cererea cu care a fost investită, notificarea, nu poate fi anulată şi modificată, prin majorarea obligaţiei de restituire pentru bunuri care nu au fost pretinse prin notificare.
În altă ordine de idei este de reţinut că nu s-a făcut dovada că la preluarea conacului proprietatea fraţilor C. clădirea principală avea un număr de 12 construcţii anexe, cum s-au identificat în expertiză.
Din documentul furnizat de Arhivele Statului (fila 17 în dosar de apel) rezultă că prin Decretul 83/1949 s-a expropriat de la M. şi R.C. în comuna Vâlcele la capitolul clădiri următoarele: o clădire administrativă, o locuinţă administrativă, două locuinţe personal, două grajduri vite, o magazie de cereale în total 7.
Din aceste clădiri prin notificare prealabilă conform procedurii din Legea nr. 10/2001 s-au solicitat numai două magazii identificate în cuprinsul expertizei la pct. 6 şi 9.
Pe cale de consecinţă se va admite recursul sub aspectul arătat şi se va modifica Decizia în sensul admiterii apelului împotriva sentinţei civile nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Buzău şi obligarea pârâtei SC A. SA Vâlcele să restituie un număr de două construcţii (magazii) existente pe terenul marcat cu galben, identificate prin numerele 6 şi 9 în expertiza P.M. Se va înlătura obligaţia acestei pârâte să restituie clădirile identificate la numerele 3, 5, 7, 8, 10, 11, 13 şi 19 din expertiza P.M. Celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 545 din 28 noiembrie 2002 vor fi menţinute.
Celelalte critici, care de altfel au fost formulate de pârâtă şi în apel, au fost în mod corect respinse de instanţă pe baza unei analize amănunţite a probelor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva deciziei civile nr. 41 din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtei SC A. SA împotriva sentinţei civile nr. 545 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalul Buzău.
Schimbă în parte sentinţa nr. 545/2002 în sensul că obligă pârâta SC A. SA să restituie în natură reclamantei două magazii de pe terenul în suprafaţă de 30.120,80 mp identificat la nr. 6 şi 9, în anexa la expertiză P.M.(f. 131 dosar fond).
Înlătură obligaţia acestei pârâte de a restitui în natură construcţiile notate cu nr. 3-5, 7, 8, 10, 11, 13 şi 19, de pe aceeaşi suprafaţă de teren în aceeaşi expertiză.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 545/2002.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2388/2003. Civil. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2144/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
