ICCJ. Decizia nr. 2357/2003. Civil. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2357
Dosar nr.1956/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 2003 pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, petentul Z.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B.D. şi B.F., revizuirea sentinţei civile nr. 872 din 27 iunie 2002 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia Curţii de Apel Ploieşti.
A fost invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. susţinând că această hotărâre a anulat practic o hotărâre anterioră, nr. 1108/1995 a Curţii de Apel Ploieşti.
În motivarea cererii de revizuire, revizuientul a arătat că prin hotărârea nr. 1108/1995 a Curţii de Apel Ploieşti s-a stabilit dreptul său de proprietate asupra aleii de acces dintre proprietăţile părţilor şi au fost obligaţi intimaţii să-i lase liberă trecere.
Prin ultima hotărâre, a Judecătoriei Pătârlagele, sentinţa civilă nr. 872 din 27 iunie 2002 definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 526 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti a fost anulată servitutea de trecere cum a fost constituită prind Decizia civilă nr. 1108 din 28 aprilie 1995 a Curţii de Apel Ploieşti, ca rămasă fără obiect. Prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 1303 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Pătârlagele s-a stabilit că drumul de acces al pârâtului Z.D. face parte din domeniul public.
Analizând dosarele ataşate care dezvoltă derularea proceselor între părţi se constată următoarele:
1. Într-un prin proces început din 1990 de reclamantul Z.C. împotriva pârâţilor B.D. şi B.F., obiectul acţiunii a privit obligaţia pârâţilor să-şi retragă gardul în linie dreaptă şi să demonteze perdeaua sprijinită pe bulumacii gardului pentru a direcţiona apele pluviale pe proprietatea pârâţilor.
Acest proces s-a soluţionat definitiv în 1995 când prin Decizia nr. 1108 din 28 aprilie 1995, Curtea de Apel Ploieşti, rejudecând cauza în fond după casare, a obligat pe pârâţii B.D. şi B.F., să lase reclamantului Z.C. trecerea avută anterior prin punctele FE’D’CPNML şi să-şi retragă gardul pe linia FE’D’C conform schiţei întocmită de expertul P.P.
Ulterior pârâţii B.D. şi B.F. au formulat împotriva deciziei civile nr. 1108/1995 o contestaţie de anulare respinsă prin Decizia civilă nr. 1167 din 10 iulie 1995 a Curţii de Apel Ploieşti şi, respectiv o contestaţie la executarea deciziei civile nr. 1108/1995, pe considerente legate de eşalonarea plăţii cheltuielilor de judecată, contestaţie la executare respinsă prin sentinţa civilă nr. 983/1997 a judecătoriei Pătârlagele, (soluţie definitivă prin respingerea apelului Tribunalului Buzău prin Decizia civilă nr. 69 din 16 ianuarie 1998).
2. În anul 2001 Judecătoria Pătârlagele prin sentinţa civilă nr. 1303 a admis acţiunea formulată de Primăria comunei Cislău împotriva lui Z.C. şi l-a obligat pe acesta să desfiinţeze porţile şi să ridice materialul lemnos depozitat pe calea de acces ocupată.
Această soluţie a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 752 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
3. B.D. şi B.F. l-au chemat în judecată pe Z.C. în 2002 pentru anularea servituţii de trecere pe aleea în discuţie.
Prin sentinţa civilă nr. 872 din 27 aprilie 2002 Judecătoria Pătârlagele a admis excepţia şi a anulat ca rămasă fără obiect servitutea de trecere cum a fost stabilită prin Decizia civilă nr. 1108 din 28 aprilie 1995 de Curtea de Apel Ploieşti.
Comparând cele două hotărâri, despre care revizuientul afirmă că sunt contrare se constată că acestea nu se află în situaţia prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a determina anularea ultimei hotărâri intervenite recte sentinţa civilă nr. 872 din 27 iunie 2002, devenită definitivă şi irevocabilă la 19 martie 2003 prin Decizia nr. 526 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Potrivit art. 322 pct. 7 se poate cerere revizuirea unei hotărâri „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţa de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Or, în cauză cum s-a arătat mai sus nu se întruneşte tripla identitate impusă de text. Obiectul şi cauza celor două acţiuni sunt diferite sau părţile au şi ele calităţi diferite.
Cum în cauză nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a se impune revizuirea hotărârilor atacate, se vor respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul Z.C. împotriva sentinţei civile nr. 872 din 21 iunie 2002 a Judecătoriei Pătârlagele, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 526 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1535/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1534/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
