CSJ. Decizia nr. 1535/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1535
Dosar nr. 1529/2003
Şedinţa din Camera de Consiliude la11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă 1021 din 22 mai 2002 Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea în anularea ordonanţei nr. 4013 pronunţată în data de 19 decembrie 2001 de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 4724/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta U.F.C. R. Bucureşti, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3 C. proc.civ., aducând critici referitoare la împrejurarea că instanţa era datoare să-şi verifice din oficiu competenţa materială de soluţionare a cauzei.
Prin Decizia 2048 din 9 octombrie 2002 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa civilă nr. 1021 din 22 mai 2002 a Tribunalului Hunedoara şi a trimis cauza spre competenta soluţionare Tribunalului Bucureşti,secţia civilă.
Instanţa de recurs şi-a motivat Decizia reţinând în considerente că părţile au fost constituite în baza Legii nr. 21/1924, aşa încât nu au calitatea de comercianţi, iar natura obligaţiei izvorâtă din convenţia intitulată "Protocol şi înţelegere" este civilă, competent a soluţiona acţiunea în anulare fiind tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 295 din 15 mai 2002 pentru aprobarea OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Investit cu soluţionarea cauzei, venită urmare declinării de competenţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV – a civilă, a apreciat că nu este competent a soluţiona acţiunea în anulare, aşa încât constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Curţii Supreme de Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Investită pe calea regulatorului de competenţă cu soluţionarea conflictului negativ ivit între Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia 2048 din 9 octombrie 2002 şi Tribunalul Bucureşti, secţia a IV – a civilă, prin sentinţa 147 din 21 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie stabileşte în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor legale în materie, competenţa soluţionării acţiunii în anularea ordonanţei este reglementată de prevederile art. 8 din Legea nr. 295 din 15 mai 2002 pentru aprobarea OG nr.5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Astfel art. 8 alin. (1) stabileşte că împotriva ordonanţei, debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia, iar cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Cererea în anulare se depune la instanţa unde funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa.
Ca atare, curtea în pronunţarea regulatorului de competenţă stabileşte în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti, competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzeiîn favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi11 aprilie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2003. Civil. Revizuire | CSJ. Decizia nr. 1509/2003. Civil → |
|---|
