ICCJ. Decizia nr. 240/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 240
Dosar nr. 1669/2003
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 februarie 2002, reclamanta Universitatea „Babeş-Bolyai" Cluj Napoca a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Bucureşti şi Universitatea de Medicină şi farmacie „Iuliu Haţeganu" Cluj Napoca, să se constate că imobilul alcătuit din teren în suprafaţă de 3 iug. şi 510 stj.p., identificat în C.F. 9219 Cluj-Napoca, nr. top 13803, şi construcţiile edificate pe acesta, constând în casă de locuit şi anexe gospodăreşti a fost preluat fără titlu valabil.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 210 din 29 mai 2002, a respins acţiunea, reţinând în esenţă prematuritatea acesteia, în condiţiile în care, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca se află înregistrată o altă acţiune în revendicare, vizând acelaşi imobil formulată de către moştenitorii testatorului A.A. care contestă însăşi valabilitatea testamentului făcut în favoarea reclamantei.
Pe de altă parte, se mai susţine, anterior formulării acţiunii de faţă, reclamantei i s-a admis contestaţia introdusă în baza Legii nr. 10/2001, pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţeganu" fiind obligată să-i acorde, pentru acelaşi imobil, măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile art. 16 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 154 din 29 noiembrie 2002 a schimbat în tot sentinţa iar pe fond a admis acţiunea şi a constatat că imobilul înscris în C.F. 9219, nr. top 13803 Cluj a fost preluat fără titlu de Statul Român.
Totodată, acţiunea a fost respinsă faţă de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de către Statul Român, în lipsa oricărui titlu, situaţie în care nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, admisibilitatea acţiunii fiind atrasă de dispoziţiile alin. (4) al aceluiaşi text.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâţii Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţeganu" Cluj şi Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Cluj.
Recurenţii invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţin în esenţă că Decizia instanţei de apel, care a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii, este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, după cum urmează.
- În mod greşit s-a reţinut că imobilul a fost preluat fără titlu în condiţiile în care acesta a trecut în proprietatea Statului Român prin Decretul nr. 218/1960, iar ulterior, prin Ordinul nr. 882/1964 al Ministerului Învăţământului, emis în aplicarea Decretului nr. 409/1955 a fost transcris, în administrarea Institutului de Medicină şi Farmacie Cluj.
- Reclamanta nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă, modalitatea prin care i s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie făcând obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti.
- Lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, determinată de împrejurarea că imobilul nu face parte din domeniul public al statului, în înţelesul art. 1 din Legea nr. 213/1998.
Recursurile urmează a fi admise, în limitele şi pentru considerentele ce succed.
Instanţa de control judiciar a dat o greşită interpretare cadrului procesual stabilit prin chiar acţiunea formulată la 22 februarie 2002.
Chiar dacă vizează afirmarea unui drept sau a unei pretenţii la justiţie, respectiv existenţa sau inexistenţa unui raport juridic, cea mai importantă trăsătură a acţiunilor în constatare, statornicită în mod expres de lege, este caracterul lor limitat şi subsidiar.
Astfel, potrivit art. 111 teza 2 C. proc. civ., acţiunea în constatare nu poate fi primită decât dacă reclamantul nu poate cere realizarea dreptului, adică ori de câte ori partea are la dispoziţie o altă cale de constatare a ceea ce reclamă în justiţie.
În speţă, cererea prin care reclamanta a solicitat să se constate că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de către Statul Român şi pe cale de consecinţă nu a ieşit niciodată din patrimoniul său, dreptul reclamantei fiind intabulat în temeiul art. 32 din Decretul nr. 115/1938, are ca scop final recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului (teren+construcţii) având caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului iar nu al unei acţiuni în constatare.
De altfel, art. 480 şi art. 481 C. civ. sunt invocate ca temeiuri de drept în acţiunea introductivă.
Or, acţiunea prin care reclamanta, aşa cum s-a arătat, tinde în mod evident la recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra imobilului, a fost introdusă la 22 februarie 2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special ce reglementează restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Pe de altă parte, din actele cauzei rezultă că reclamanta şi-a valorificat dreptul de persoană juridică îndreptăţită, conferit prin dispoziţiile art. 3 al Legii nr. 10/2001 şi a solicitat, în condiţiile acestui act normativ, restituirea în natură a imobilului, cerere respinsă.
Ulterior, urmare contestaţiei formulate pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţeganu" a fost obligată să-i acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent (sentinţa nr. 36 din 8 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, f. 5, dosar fond).
Ca atare, în mod corect a reţinut prima instanţă, chiar dacă s-a rezumat la o argumentare eliptică, că noua acţiune formulată de reclamantă are acelaşi scop, respectiv redobândirea proprietăţii asupra imobilului.
În acest context, criticile vizând faptul că reclamanta nu şi-ar fi dovedit calitatea procesuală activă, precum şi lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, rămân fără obiect în condiţiile în care, urmare admiterii recursurilor, se va modifica Decizia atacată şi se va respinge ca nefondat apelul declarat de Universitatea „Babeş Bolyai" împotriva hotărârii primei instanţe, cu consecinţa menţinerii soluţiei de respingere a acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Universitatea de medicină şi farmacie „Iuliu Haţeganu" Cluj şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Cluj împotriva deciziei nr. 154 din 29 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată şi respinge ca nefondat apelul declarat de Universitatea Babeş Bolyai împotriva sentinţei civile nr. 210 din 29 mai 2002 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1935/2003. Civil. Retrocedare imobil... → |
|---|
