ICCJ. Decizia nr. 243/2003. Civil. Conflict negativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 243
Dosar nr. 3859/2003
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 40 din 12 iunie 2003 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a trimis cauza privind pe reclamantul L.S. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne, Compania de Pompieri Petroşani, Ministerul de Interne, Consiliul de Onoare de la Grupul de Pompieri al judeţului Hunedoara, Ministerul de Interne, Grupul de Pompieri Hunedoara, Ministerul de Interne, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia parchetelor militare, Spitalul municipal Petroşani, Ministerul de Interne, Consiliul judeţean al Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari, spre soluţionare în fond Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că faţă de obiectul acţiunii, respectiv plata drepturilor salariale cu începere de la 10 martie 1997 când reclamantul solicitant a fost trecut în rezervă şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, competentă să soluţioneze litigiul în primă instanţă era conform art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ. tribunalul, fiind vorba de un conflict de muncă.
În contra acestei sentinţe a declarat recurs L.S. pe motiv că ar fi nelegală şi netemeinică, şi de natură a-i favoriza pe pârâţi întrucât competenţa de soluţionare a pricinii revenea Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, ca prim grad de jurisdicţie.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
În speţă, litigiul promovat de reclamant intră în categoria conflictelor de muncă acesta fiind nemulţumit de faptul că a fost trecut în rezervă cu începere de la 14 martie 1997 şi pe cale de consecinţă a fost privat de încasarea drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit dacă respectiva măsură nu ar fi fost luată.
Astfel fiind, sub aspectul drepturilor băneşti pretinse, competenţa era cea prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Este de verificat însă şi dacă petentul insistă şi în desfiinţarea Ordinului nr. II/01305 din 30 aprilie 1997 al Ministerului Administraţiei şi Internelor, situaţie în raport de care primează dispoziţiile Legii nr. 29/1990 a Contenciosului administrativ, respectiv art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L.S. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 243/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
