ICCJ. Decizia nr. 2427/2003. Civil. Contestatie executare. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2427
Dosar nr. 6083/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.V. a contestat în temeiul art. 399-401 C. proc. civ. şi art. 124-126 din OG nr. 61/2002 executarea începută de D.G.F.P.S. Dâmboviţa prin somaţia 618/2003 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se îndrepte titlul executoriu în sensul că penalităţile datorate sunt în sumă de 382.507 lei şi nu de 2.515.638 lei.
În motivarea contestaţiei se susţine că la data de 26 iulie 2003 i s-a comunicat somaţia 618/2003 în care se menţionează că impozitul pe venitul global este de 2.515.638 lei, deşi acesta a fost achitat în integralitate rămânând un rest de 382.507 lei penalităţi de întârziere, astfel că nu se justifică executarea creanţei bugetare în sumă de 2.515.638 lei.
Judecătoria Târgovişte prin sentinţa 2795 din 11 septembrie 2003 a respins contestaţia la titlu formulată de C.V. pe considerentul că procedura prevăzută de OUG nr. 13/2001 privind soluţionarea acestor contestaţii împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau impunere ale Ministerului Finanţelor Publice nu a fost urmată de contestatoarea C.V. şi că apărările de fond împotriva titlului executoriu nu puteau fi formulate pe calea contestaţiei vizând incidentele la executare.
Instanţa a respins şi cererea formulată de D.G.F.P.S. Dâmboviţa în temeiul art. 130 pct. 3 din OG nr. 61/2002, pe considerentul că textul de referinţă nu este incident deoarece nefiind solicitată de către contestatoare suspendarea executării nu este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa unei pagube cu atât mai mult cu cât nu s-a probat existenţa relei credinţe în formularea contestaţiei de către C.V.
Împotriva sentinţei a declarat recurs C.V. motivat în drept pe dispoziţiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În opinia recurentei-contestatoare instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiunilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 13/2001 şi art. 124-126 din OG nr. 61/2002, deoarece procedura invocată de instanţă vizează modalitatea în care organele Ministerului de Finanţe efectuează controale şi constată nereguli consemnate în procesele-verbale de control. Or, textul de lege al art. 124 şi urm. din OG nr. 61/2002 vizează contestaţiile împotriva executării silite, situaţie diferită de aceea care face obiectul procedurii prevăzută de OUG nr. 13/2001 deoarece vizează titlul executoriu dacă acesta nu este emis de instanţă şi dacă nu există o altă procedură.
Raportat la soluţia pronunţată în cauză, la actele dosarului şi motivele de nelegalitate ale sentinţei formulate de contestatoarea-recurentă, se constată că prezentul recurs este nefondat.
OG nr. 61/2002 instituie în art. 124 atât contestaţia incidentă la executare, în cazul încălcării ordonanţei de către organele de executare ori în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii cât şi contestaţia împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care titlul nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să prevadă posibilitatea ca instanţa competentă să se pronunţe asupra acestuia.
Contestaţia incidentă se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul organului de executare, judecându-se în procedură de urgenţă, în timp ce contestaţia împotriva măsurilor dispuse prin acte de control sau impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, deci asupra titlului se judecă după procedura prevăzută de OUG nr. 13/2001.
În speţă, recurenta C.V. nu contestă pur şi simplu executarea ci modul de calcul al creanţei bugetare pentru care s-a emis titlul, în temeiul prevederilor art. 124 alin. (2) din OG nr. 61/2003, deci titlul executor, care presupune incidenţa OUG nr. 13/2001, Contestaţia formulată în condiţiile acestei ordonanţe sunt căi administrative de atac prin care se solicită diminuarea sau anularea după caz a impozitelor, taxelor, datoriei vamale, contribuţiile la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităţilor ori a altor sume constatate sau aplicate, precum şi a altor măsuri dispuse de organele Ministerului Finanţelor Publice abilitate potrivit legii, să efectueze actele de control sau impunere.
Or, în această situaţie, reclamanta nu putea uza de contestaţia prevăzută de alin. (1) art. 124 coroborat cu art. 387 C. proc. civ. şi art. 399 C. proc. civ., ci avea la dispoziţie o altă cale de atac împotriva modului în care au fost calculate majorările şi penalităţile de întârziere şi anume OUG nr. 13/2001, aşa cum a reţinut instanţa de fond.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit s-a reţinut că în cauză trebuia urmată procedura prevăzută de OUG nr. 13/2001.
Această critică nu este întemeiată de vreme ce procesul-verbal de control efectuat de organele Ministerului Finanţelor reprezintă titlu executor în sensul OG nr. 61/2002, iar în contestaţie s-au adus critici asupra modului de calcul a impozitului pe venit or al majorărilor şi penalităţilor prevăzut în titlu.
De altfel în chiar motivul 5 de recurs, petenta se referă la condiţiile în care se poate face contestaţie împotriva titlului, prevăzută de alin. (2) al art. 124, dar nu putem să nu observăm că aceasta le dă o interpretare distorsionată recunoscând însă în final că cele două proceduri nu pot fi asimilate.
Având în vedere aceste aspecte care evidenţiază netemeinicia criticilor formulate de contestatoarea C.A. în recursul declarat, acesta din urmă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea C.V. împotriva sentinţei civile 2795 din 11 septembrie 2003 a Judecătoriei Târgovişte, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 243/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 242/2003. Civil. Ordonanta presedentiala.... → |
---|