ICCJ. Decizia nr. 2455/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2455
Dosar nr. 4532/2003
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 iulie 2001 la Tribunalul Dâmboviţa reclamantele M.M. şi N.G. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul comunei Vişineşti şi Consiliul local al comunei Vişineşti, cerând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la retrocedarea terenului în suprafaţă de 1500 mp situat în satul Ursei şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat că au notificat Primăria comunei Vişineşti cu privire la această restituire, dar prin dispoziţia nr. 211 din 19 iunie 2002 primarul comunei Vişineşti a respins cererea privind restituirea în natură a terenului întrucât acesta este inclus pe lista bunurilor aparţinând domeniului public al comunei, având destinaţia de teren sportiv şi s-a efectuat o ofertă de a i se achita suma de 33.819.000 lei.
În drept au invocat dispoziţiile Legii nr. 213/1998 şi Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 711 din 6 decembrie 2002 Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că nefiind posibilă restituirea în natură s-au acordat despăgubiri, deşi, reţine instanţa, reclamantele nu şi-au dovedit dreptul de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri reclamantele au formulat apel, criticând-o pentru că greşit a reţinut că nu au făcut dovada dreptului de proprietate. Hotărârea mai este criticată pentru că greşit a reţinut că terenul în litigiu este inclus în categoria bunurilor proprietate publică, această includere fiind fără bază legală deoarece la data includerii primăria era doar posesoarea acestuia.
Prin Decizia nr. 157 din 16 iulie 2003 Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate, dar terenul face parte, legal, din domeniul public şi nu poate fi restituit în natură, motiv pentru care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei hotărâri reclamantele au formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi reluând în esenţă criticile formulate în apel.
Astfel, arată recurentele, includerea terenului în domeniul public prin HG nr. 1350/2001 este nelegală, în raport de împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 6067/1994, pronunţată de Judecătoria Târgovişte s-a constatat că M.M. este proprietara acestei suprafeţe de teren.
Recurentele cer restituirea în natură invocând dispoziţiile Legii nr. 10/2001 art. 1 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (3) care dispun că imobilele preluate abuziv de către stat indiferent în posesia cui se află se restituie la cererea foştilor proprietari, de regulă, în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
În fine, mai arată recurentele că pe teren nu s-au executat lucrări de construcţii care să împiedice restituirea în natură.
Recursul nu este fondat.
Recurentele au susţinut că ambele instanţe au apreciat greşit existenţa vreunei cauze de utilitate publică, care împiedică restituirea în natură a bunului.
Cu privire la această critică trebuie observat că aprecierea probelor dosarului este de competenţa instanţelor de fond şi de apel, recursul, ca o cale extraordinară de atac, fiind reglementat numai pentru îndreptarea erorilor de drept săvârşite în hotărârile anterioare.
Legea nr. 213/1998 reglementează proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului în cauză atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut corect că terenul revendicat face parte din domeniul public în baza sentinţei civile nr. 966 din 2 august 1958 a Tribunalului Popular al Raionului Pucioasa Regiunea Ploieşti (fila nr. 45 din dosar fond) şi H.C.L. nr. 17/1999 şi 14/2001, aprobate prin HG nr. 1350/2001.
Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Vişineşti a fost publicat în M. Of. nr. 276 bis din 24 aprilie 2002(filele 42-44 dosar fond).
Corect instanţa de apel a reţinut în considerente că cererea reclamantelor ca terenul să fie scos din domeniul public nu este de competenţa instanţei de judecată.
Aşa fiind, urmează a fi înlăturată această critică.
Cu privire la critica referitoare la considerentul că fiind un teren de sport şi nu s-au executat lucrări de construcţii care să împiedice restituirea lui în natură, urmează a fi înlăturată deoarece nu este relevant în speţă dacă şi ce investiţii s-au făcut.
Reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate cu actul de partaj testamentar nr. 323 din 10 februarie 1933 al defunctului N.N.M. (fila 6 din dosarul de apel).
Aşa fiind instanţele în mod corect au reţinut că se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece restituirea în natură nu mai este posibilă.
Pentru considerentele ce preced criticile formulate sunt neîntemeiate, recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarele M.M. şi N.G. împotriva deciziei nr. 157 din 16 iulie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2459/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2451/2003. Civil. Anulare brevet inventie.... → |
|---|
