ICCJ. Decizia nr. 2451/2003. Civil. Anulare brevet inventie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2451
Dosar nr. 940/2003
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 mai 2000 la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta SC R. SA a chemat în judecată pe pârâţii O.S.I.M. şi L.V. solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună anularea brevetelor de invenţie nr. 113620 B 1 şi nr. 113621 B 1 emise în anul 1998 ca fiind susţine reclamanta «necorespunzătoare din punct de vedere legal » şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 64/1991.
În motivare a arătat că pârâtul L.V. a fost salariat la SC R. SA în funcţia de inginer.
La data de 26 februarie 1998 acesta a solicitat constituirea a două depozite naţionale reglementare pentru eliberarea a două Brevete de Invenţie ambele cu denumirea « Instalaţie şi Procedeu pentru formarea pieselor crude din ferită dură », brevete de invenţie ce au fost eliberate de O.S.I.M.
Reclamanta arată că nu a fost consultată cu privire la cele două invenţii şi că acestea nu reprezintă o noutate din punct de vedere tehnologic.
Prin sentinţa civilă nr. 1244 din 6 noiembrie 2001 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea, a dispus anularea brevetelor nr. 113620 B 1 şi nr. 113621 B 1 şi a obligat pe pârâtul L.V. la plata 18.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă pe baza expertizei tehnice că invenţiile nu întrunesc toate cerinţele de brevetabilitate prevăzute de Legea nr. 64/1991 respectiv cerinţa ca invenţia să fie nouă şi ca invenţia să rezulte dintr-o activitate inventivă.
Împotriva aceste sentinţe pârâtul L.V. a formulat apel criticând-o pentru că instanţa nu i-a admis toate probele, iar probele administrate de reclamantă nu au făcut referire la revendicările din brevete.
Apelantul mai critică sentinţa pentru că firma D. nu a contestat brevetele publicate în buletinul oficial O.S.I.M., iar expertul nu a fost competent în materie de proprietate intelectuală.
Prin Decizia civilă nr. 486 din 3 decembrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că tribunalul a administrat la cererea pârâtului probe pertinente şi utile cauzei.
În ce priveşte probele administrate de reclamantă, au fost corect apreciate de instanţă.
Cât priveşte specialitatea expertului, instanţa de apel a oferit pârâtului posibilitatea, nevalorificată de acesta, de a se efectua o nouă expertiză.
Cât priveşte împrejurarea că firma D. nu a contestat brevetele nu are relevanţă în raport cu dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 64/1991 care statuează că brevetul de invenţie poate fi anulat la cererea unei persoane interesate când se constată că la data înregistrării cererii de brevet de invenţie nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile.
Împotriva acestei decizii pârâtul L.V. a formulat recurs.
Deşi recurentul nu şi-a structurat recursul conform dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., criticile formulate pot fi încadrate în conţinutul pct. 10 art. 304 C. proc. civ.
Astfel, Decizia este criticată pentru că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor probelor administrate, nu a fost admisă proba cu martori, a reţinut greşit în privinţa noii expertize faptul recurentul că se opune la efectuarea ei.
Recursul nu este fondat.
Critica privitoare la faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la toate probele administrate şi că nu a admis proba cu martori nu poate fi admisă urmând a fi înlăturată.
Este evident că instanţa a avut în vedere toate lucrările dosarului. Faptul că nu le enumeră pe fiecare, nu înseamnă că au fost trecute cu vederea. În raport de împrejurarea că la dosar sunt suficiente dovezi pentru ca instanţa să-şi formeze o convingere a fost apreciată şi utilitatea probei cu martori.
De asemenea urmează a fi înlăturată critica prin care se susţine că greşit instanţa a reţinut că recurentul refuză noua expertiză propusă de aceasta. Instanţa şi-a exercitat rolul activ propunând o nouă expertiză, necesară deoarece cunoştinţele de strictă specialitate fac imposibil demersul judecătoresc fără o clarificare din partea unei persoane autorizate.
Nefiind administrată această probă pusă în discuţia părţilor din oficiu de instanţă la termenul din 15 octombrie 2002, au rămas nevalabile constatările expertului de la instanţa de fond, de altfel expert de specialitate electrotehnic şi care a răspuns la obiecţiunile formulate. Restul aprecierilor recurentului (că sunt suficiente cunoştinţe de liceu, aprecierile privind cheltuielile făcute de recurent) nu pot fi primite în raport de cele expuse.
Aşa fiind recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul L.V. împotriva deciziei nr. 486 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2455/2003. Civil. LG. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2395/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
