ICCJ. Decizia nr. 2456/2003. Civil. Stabilire masa succesorala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2456
Dosar nr. 8480/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 mai 2003 reclamantul C.D.E. a chemat în judecată pe pârâţii B.V., C.C. şi B.L. solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctului B.O., decedat la data de 14 martie 2003; să se constate că reclamantul are calitate de descendent cu o cotă succesorală de 1/4 din masa succesorală iar pârâta B.V., în calitate de soţie supravieţuitoare are o cotă de 3/4 din bunurile rămase de pe urma defunctului; să se constate că din masa succesorală fac parte imobilul situat în localitatea Bârsa nr. 61, comuna Someş – Odorhei, judeţul Sălaj (teren şi construcţie), un apartament situat în Baia Sprie, precum şi bunuri mobile; să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor prin atribuirea în natură a bunurilor ce fac parte din masa succesorală.
Pârâtul B.L. a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat includerea în masa succesorală a pasivului succesoral în sumă de 124.250.000 lei suportat în exclusivitate de el, în calitate de frate al defunctului şi prin întâmpinare a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Zalău întrucât conform art. 14 C. proc. civ. ultimul domiciliu al defunctului a fost în localitatea Baia Sprie, astfel încât competenţa de soluţionare a acţiunii revine Judecătoriei Baia-Mare.
Prin sentinţa civilă nr. 3753 din 13 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Zalău s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Baia-Mare.
S-a reţinut că în materie de moştenire, competenţa teritorială este exclusivă şi absolută şi poate fi invocată de orice persoană are un interes şi de către instanţă din oficiu. Că în raport de dispoziţiile art. 14 C. proc. civ. şi coroborat cu înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că ultimul domiciliu al defunctului B.O. a fost în localitatea Baia Sprie, competenţa de soluţionare a acţiunii de faţă aparţine Judecătoriei Baia-Mare în a cărei rază de jurisdicţie a avut ultimul domiciliu defunctul.
La data de 14 octombrie 2003 împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D.E.
Prin încheierea din 5 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie considerând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., modificat şi completat prin OUG nr. 58/2003 a admis în principiu recursul reclamantului.
Intimata-pârâtă B.V. a depus întâmpinare la dosar prin care a menţionat că împreună cu defunctul au achiziţionat bunuri mobile aflate la locuinţa din satul Bârsa, judeţul Sălaj.
Intimatul B.L., fratele defunctului, a solicitat prin întâmpinarea depusă să se respingă recursul declarat de reclamant.
La data de 25 martie 2004, C.A. a depus o cerere la dosar şi o serie de înscrisuri prin care a menţionat că recurentul C.D.E. a decedat la data de 15 noiembrie 2003 şi că este unica succesoare a acestuia conform certificatului de moştenitor nr. 21 din 19 ianuarie 2004 eliberat de Biroul Noratului Public C.D.M.
Totodată C.A. a precizat că înţelege să continue recursul declarat de soţul său şi că solicită judecarea cauzei în lipsă.
Prin cererea de recurs se critică hotărârea judecătoriei ca fiind nelegală şi având la bază aplicarea greşită a normelor legale imperative la care se referă art. 13 C. proc. civ. conform cărora competenţa de soluţionare a acţiunii aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află imobilul supus împărţelii, astfel că în cauză, competenţa teritorială îi revine Judecătoriei Zalău.
Mai mult, recurentul a cărui cerere a fost însuşită şi continuată de soţia supravieţuitoare C.A., susţine că nu s-au făcut dovezi certe că ultimul domiciliu al defunctului B.O. a fost în localitatea Baia Sprie, judeţul Maramureş iar excepţia nu trebuia analizată deoarece a fost invocată de o terţă persoană, care nu are calitatea de moştenitor, respectiv B.L., fratele defunctului.
Analizând hotărârea pronunţată în raport şi de criticile formulate, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada că defunctul B.O., decedat la data de 14 martie 2003, a avut ultimul domiciliu în localitatea Baia Sprie, aşa cum în mod judicios a reţinut instanţa de fond.
Într-adevăr, din masa succesorală, s-a indicat ca făcând parte şi un imobil din localitatea Bârsa nr. 61, judeţul Sălaj, ceea ce ar atrage conform art. 13 C. proc. civ. competenţa de jurisdicţie a Judecătoriei Zalău.
Este de observat că art. 13 şi 14 C. proc. civ. cuprind norme de competenţă teritorială exclusivă, absolută, ce pot fi invocate în cursul procesului de orice persoană care justifică un intere şi chiar de către instanţă din oficiu.
În cauza de faţă, excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Zalău a fost invocată de intimatul-pârât B.L., fratele defunctului, ce a formulat o cerere reconvenţională prin care a pretins că a suportat din surse materiale proprii întreg pasivul succesoral.
Deşi intimatul B.L. este un terţ faţă de succesiune, acesta justifică un interes în cauză pretinzând ca moştenitorii să-i restituie pasivul succesoral, astfel că în mod legal, instanţa a reţinut spre soluţionare excepţia invocată de această parte.
Revenind la raportul în care se găsesc dispoziţiile art. 14 faţă de dispoziţiile art. 13 C. proc. civ., Curtea considerând că prin aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale, judecătoria a statuat că soluţionarea litigiului de faţă revine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al defunctului şi nu judecătoriei pe raza căreia se află unul din imobilele succesorale.
Având în vedere că procesele referitoare la moştenire sunt complexe, în cadrul lor ivindu-se adesea necesitatea lichidării unor pretenţii reciproce între moştenitori sau între aceştia şi terţii creditori ai succesiunii este firesc că în cazul în care cererea ar privi un imobil, competenţa trebuie să aparţină tot instanţei chemate să rezolve litigiile succesorale conform art. 14 C. proc. civ.
În acest sens trebuie avut în vedere şi modul cum sunt orânduite textele de lege: dispoziţiile privitoare la succesiune, fiind derogatorii de la regulile de competenţă stabilite pentru toate celelalte categorii de acţiuni personale şi reale, mobiliare şi imobiliare, sunt situate după dispoziţiile cuprinzând aceste reguli.
Considerând legală sentinţa pronunţată de Judecătoria Zalău care a declinat competenţa de soluţionare a procesului succesoral de faţă în favoarea Judecătoriei Baia-Mare în a cărei rază teritorială a avut ultimul domiciliu defunctul B.O., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.D.E., recurs însuşit şi continuat de moştenitoarea acestuia C.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D.E., continuat de moştenitoarea acestuia C.A. împotriva sentinţei civile nr. 3753 din 13 octombrie 2003 a Judecătoriei Zalău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2457/2003. Civil. STABILIRE CAUTIUNE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2454/2003. Civil. Majorare pensie. Recurs → |
|---|
