ICCJ. Decizia nr. 2457/2003. Civil. STABILIRE CAUTIUNE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2457
Dosar nr. 9057/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 15 ianuarie 2003 reclamanta A.E.M., în calitate de reprezentant legal al minorilor S.A.C. şi S.T.E., a chemat în judecată pe pârâtul S.I.L. şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu şi cu Autoritatea tutelară a sectorului 3, să se dispună majorarea pensiei de întreţinere, stabilită în favoarea minorilor prin sentinţa civilă nr. 7825 din 7 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, precizând cu ocazia judecăţii cuantumul sumei majorate la 10.000.000 lei lunar pentru fiecare copil minor.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că, faţă de venitul net lunar de 6.223.003 lei, în raport de care s-a calculat pensia de întreţinere prin sentinţa menţionată, pârâtul are un standard de viaţă net superior reclamantei, situaţie menţionată de acesta în cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 1311 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în procesul de reîncredinţare a minorilor, în care a arătat că soţia sa are venituri de aproximativ un miliard lei anual.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională solicitând respingerea acţiunii reclamantei, admiterea cererii reconvenţionale şi reducerea pensiei de întreţinere corespunzător veniturilor realizate efectiv în prezent, în sumă de 3.775.600 lei lunar net, conform adeverinţei depuse la dosar.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, sesizată cu soluţionarea pricinii, a pronunţat sentinţa civilă nr. 6760 din 29 septembrie 2003, prin care a admis în parte cererea reclamantei şi a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant.
A majorat pensia de întreţinere la care a fost obligat pârâtul prin sentinţa civilă nr. 7825 din 7 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti în favoarea minorilor A.C., născut la 3 iulie 1991 şi T.E., născut la 24 martie 1994, de la 1.030.000 lei pentru fiecare minor, la 5.000.000 lei pentru fiecare minor, cu începere de la 15 ianuarie 2003 până la majoratul fiecărui minor. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei pronunţate, instanţa s-a referit în drept la art. 86 alin. (1) şi alin. (3) C. fam., art. 94, art. 107 şi art. 44 alin. (1) din acelaşi cod, precum şi la normele juridice internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte, concret la art. 3 pct. 1 şi 2 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de ONU în 1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/1990. În legătură cu veniturile pârâtului, în raport de care a soluţionat cererea principală, cât şi cererea reconvenţională, a reţinut mai întâi că înainte de desfacerea căsătoriei părţilor, într-o declaraţie dată de pârât în vederea înscrierii minorului A.C. la Şcoala Generală Internaţională la 17 iulie 1998, acesta ar fi arătat că ar fi avut un salariu net lunar de aproximativ 2000 USD şi că, în cadrul unui proces de reîncredinţare a minorilor a recunoscut, că pe lângă veniturile provenite din salariu, deţine în proprietate o casă de locuit cu demisol, parter, mansardă şi curte de 1000 mp, în valoare de 1.850.000.000 lei. A mai reţinut că în memoriile adresate ministrului justiţiei în anul 2002, pârâtul a arătat că este director general la S.C. R.U. SRL ce ocupă loc fruntaş în topul întreprinderilor mari. Întrucât a fost chemat personal la interogatoriu, dar nu s-a prezentat pentru a răspunde întrebărilor reclamantei, instanţa a considerat că pârâtul este de rea credinţă, în sensul că ascunde cuantumul exact al veniturilor sale lunare şi a tras concluzia, faţă şi de situaţiile reţinute din înscrisurile menţionate, că este imposibil ca acesta să aibă un salariu de numai 3.775.600 lei.
În raport de situaţiile de fapt reţinute şi de dispoziţiile art. 225 C. proc. civ., instanţa a conchis, că salariul lunar al pârâtului se ridică la suma de 2000 USD lunar echivalent în lei, la care se mai adaugă şi faptul că are în proprietate un imobil cu o valoare substanţială de netăgăduit şi a majorat cuantumul pensiei la 10.000.000 lei lunar, câte 5.000.000 lei pentru fiecare minor.
Pârâtul a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut că instanţa a săvârşit o eroare gravă de fapt prin aprecierea eronată a probelor administrate, motiv prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text abrogat prin OUG nr. 138/2000 şi că, a încălcat prevederile art. 94 C. fam. şi art. 409 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., motiv care se încadrează în art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
Recursul este fondat, pentru motivele ce succed.
Aşa după cum rezultă din actele aflate la dosar, prin sentinţa civilă nr. 7825 din 7 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti s-a majorat pensia de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului prin sentinţa civilă nr. 1725 din 26 februarie 2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 4, în favoarea minorilor S.A.C., născut la 3 iulie 1991 şi S.T.E. născut la 24 martie 1994, de la suma de 329.000 lei lunar pentru fiecare minor, la 1.030.000 lei lunar pentru fiecare minor, începând cu data introducerii acţiunii, 18 septembrie 2002 şi până la majorat.
Cuantumul pensiei în sumă de 1.030.000 lei a fost stabilit în baza prevederilor art. 86 şi art. 94 C. fam., în raport de media veniturilor realizate de pârât pe ultimele 6 luni, care era de 6.223.003 lei lunar, conform adeverinţei eliberate de S.C. R.U. SRL, aflată la dosarul cauzei nr. 10.839/2002, necontestată de reclamantă.
Potrivit art. 44 C. fam., în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia din părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.
În speţă, nu s-a dovedit că după data de 7 octombrie 2002, când s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7825 a Judecătoriei sectorului 3, devenită ulterior irevocabilă, veniturile realizate de pârât ar fi crescut, faţă de cele care au fost avute în vedere la stabilirea pensiei în sumă de 1.030.000 lei lunar pentru fiecare minor.
La dosar, nu există o dovadă certă a veniturilor realizate de pârât, după stabilirea pensiei de întreţinere în cuantumul a cărui majorare s-a cerut de către reclamantă, respectiv o adeverinţă de salariu majorat, faţă de acela avut în vedere la 7 octombrie 2002. De altfel, instanţa de fond reţine că pârâtul realizează un venit mediu lunar de 2000 USD, făcând referiri la împrejurări anterioare datei de 7 octombrie 2002.
Stabilind o pensie majorată, fără să existe dovezi certe că s-au schimbat împrejurările în sensul art. 44 C. fam., judecătoria a pronunţat o hotărâre nelegală.
Faţă de această situaţie, recursul urmează să fie admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., iar sentinţa recurată, urmează să fie modificată în parte în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Totodată, urmează a se constata că recurentul a renunţat la judecarea cererii de suspendare a executării şi, a se lua act că acesta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul S.I.L. împotriva sentinţei civile nr. 6760 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Modifică în parte sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta A.E.M. ca reprezentant legal al minorilor S.A.C. şi S.T.E. în contradictoriu cu pârâtul S.I.L.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Constată că recurentul a renunţat la judecarea cererii de suspendare a executării.
Ia act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 249/2003. Civil. Revendicare - Decret... | ICCJ. Decizia nr. 2456/2003. Civil. Stabilire masa succesorala.... → |
|---|
