CSJ. Decizia nr. 2520/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2520DOSAR NR.1701/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
La data de 30 mai 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R.I.M.(M)împotriva sentinţei civile nr.6 din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, precum şi încheierii din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă – dosar nr.817/2002.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 30 mai 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 10 iunie 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 iunie 1996 la Judecătoria sector 1 Bucureşti reclamantul R.I.M.a chemat în judecată S.C. C.C.C.S.A. Filiala Proiectare din Bucureşti solicitând să se ia act de abuzurile conducerii cu privire la încheierea şi executarea contractului individual de muncă referitoare la negocierile anualeale salariatului şi acordarea premiilor trimestriale.
Prin încheierea din 3 februarie 1997 instanţa i-a pus în vedere să-şi precizeze acţiunea în fapt şi în drept.
Prin sentinţa civilă nr.4409 din 14 aprilie 1997 Judecătoria sector 1 Bucureşti a declarat cererea nulă fiind informă conform art.133 C.proc.civ..
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat apel, admis prin Decizia civilă nr.848 din 27 martie 1998 al Tribunalului Bucureşti – secţia a IV a civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs, carea fost constatat nul prin Decizia nr.1878 din 20 noiembrie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV a civilă.
În al doilea ciclu procesual Judecătoria sector 1 prin sentinţa civilă nr.3716 din 22 februarie2000 (după conexarea dosarelor), a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate întrucât nu s-au comis greşeli de către pârâtă în calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioadele solicitate şi întrucâttoate menţiunile din cartea de muncă a acestuia au fost completate la zi de către pârâtă.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul nu a făcut vreo dovadă în sensul susţinerilor privind neregulile în ce priveşte negocierea salariatului şi stabilirea celorlaltedrepturi băneşti cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs admis prin Decizia nr.1430 R din 2 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV a civilă care a modificat hotărârea recurată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Judecătoria sector 1 prin sentinţa civilă nr.12831 din 4 decembrie 2001 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti; Tribunalul Bucureşti – secţia a IV a civilă şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sector 1 prin încheierea din 15 februarie 2002.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.6 din 26 martie 2002 a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei sector 1, respingând cererea de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale a formulat recurs R.I.M.(M)invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4 şi 7 C.proc.civ..
Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.6 din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţiapentru conflicte de muncă şi litigii de muncă este tardiv.
Din analiza lucrărilor dosarului reiese că la data de 17 aprilie 2002 (fila 8 dosar 817/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă), s-a comunicat sentinţa recurată. La data de 10 martie 2003 s-a formulat recurs (fila 2 dosar 1701/2003 Curtea Supremă de Justiţie – Secţia civilă).
În conformitate cu art.301 C.proc.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În mod evident recursul este declarat peste termenul prevăzut de lege şi urmează a fi respins ca tardiv.
În ce priveşte recursul declarat împotrivaîncheierii din 14 ianuarie 2003 din dosarul 817/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă urmează a fi respins ca nefondat.
Prin această încheiere s-a respins cererea de îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa nr.6/2002 a aceleiaşi Curţi – motivat de împrejurarea că nu se regăseşte nici un motiv din cele prevăzute în art.281 (1) C.proc.civ..
Criticile formulate în prezentul recurs sunt neîntemeiate în raport cu dispoziţiile art.281 (1) C.proc.civ. şi urmează a fi înlăturate ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de (M.) R.I.M. împotriva sentinţei civile nr.6 din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă şi ca nefondat recursul declarat de acelaşi recurent împotriva încheierii din 14 ianuarie 2003 în dosarul nr.817/2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2521/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2494/2003. Civil → |
|---|
