ICCJ. Decizia nr. 2525/2003. Civil. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2525
Dosar nr. 18963/1/2003
nr. vechi 5689/2003
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 1998, completată ulterior reclamantele S.A. şi S.L.A.E. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, SC A. SA Bucureşti, A.I. , C.R.I. şi a solicitat să se constate că apartamentul nr. 10 situat în Bucureşti,a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2864 din 13 martie 1997 încheiat de SC A. SA Bucureşti cu pârâtul A.I. precum şi în parte a contractului de vânzare-cumpărare nr. 254 din 30 septembrie 1996, încheiat de SC A. SA Bucureşti cu pârâtul C.R.I.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1261 din 3 noiembrie 1999 a respins acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantele S.A. şi S.L.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 1261 din 3 noiembrie 1999 pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 222 din 27 februarie 2001 a admis în parte acţiunea, şi a obligat pe pârâţii A.I. şi C.R.I. să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantelor apartamentul nr. 11 situat la adresa menţionată anterior. Capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a fost respins.
La data de 7 august 2001 a decedat reclamanta S.A., a cărei moştenitoare este reclamanta S.L.A.E.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 510 din 20 noiembrie 2001 a admis apelul declarat de pârâţii A.I. şi C.R.I. împotriva sentinţei civile nr. 222 din 27 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins şi capătul de cerere având ca obiect revendicarea imobilului în litigiu.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 3691 din 30 septembrie 2003 irevocabilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.L.A.E. împotriva deciziei civile nr. 510 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta S.L.A.E. a formulat contestaţie în anularea deciziei civile nr. 3691 din 30 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, şi a susţinut că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze toate motivele de casare şi anume: 1) a ignorat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 112/1995 adresată Consiliului local al sectorului 2, Comisia pentru Legea nr. 112/1995 nr. 1243 din data de 16 iulie 1996 şi a reţinut greşit buna credinţă a chiriaşilor cumpărători; 2) deşi instanţa de recurs a menţinut considerentele instanţei de apel în sensul că imobilul în litigiu a fost preluat de către stat fără titlu, menţine actele de înstrăinare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Contestaţia în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare, printre altele, când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În speţă, condiţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, instanţa de recurs a cercetat ambele motive de casare.
Astfel, reclamanta a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel în temeiul art. 304 pct. 10, „instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi anume actele din care rezultă S.P. şi S.A. nu figurează în anexa la Decretul nr. 92/1950, erau exceptaţi potrivit art. II, de la aplicarea acestui act normativ, naţionalizarea s-a făcut pe numele altei persoane, probe din care rezultă preluarea „fără titlu".
A solicitat de asemenea reclamanta casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea instanţei de apel este lipsită de temei legal, Legea nr. 112/1995, art. 9 nu se aplică imobilelor preluate fără titlu.
Instanţa de recurs a cercetat primul motiv de casare şi a reţinut, în considerente, că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil precum calitatea de proprietari a soţilor S.P. şi S.A.
A fost cercetat de asemenea şi al doilea motiv de casare şi s-a reţinut că pârâţii persoane fizice au cumpărat apartamentul în litigiu în temeiul Legii nr. 112/1995, cu bună credinţă.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată L.S.E.A. împotriva deciziei civile nr. 3691 din 30 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3711/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2498/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
