ICCJ. Decizia nr. 2660/2003. Civil. Despagubiri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2660
Dosar nr. 10078/2003
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 martie 2001, reclamanta SC A.C. SA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu P.O., obligarea pârâtului de a-i plăti suma de 431.660.800 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea investiţiei neamortizate pentru plantaţiile de piersici şi pruni de pe suprafaţa de 7,40 şi respectiv 2,60 hectare.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa nr. 128/C din 21 februarie 2003, a respins acţiunea precum şi excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă şi a legitimării procesuale active, invocate de pârâtul P.O., reţinând în esenţă că pretenţiile reclamantei au ca obiect investiţii realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, astfel că dispoziţiile art. 19 din acest act normativ nu se pot aplica unor raporturi juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, prin Decizia nr. 24/A din 14 septembrie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe, reţinând, în ceea ce priveşte apelul pârâtului, că stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat reclamantul s-a făcut în considerarea tuturor cheltuielilor ocazionate de procesul în primă instanţă, inclusiv a onorariului avocaţial.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC A.C. SA susţinând în esenţă că în mod greşit s-a apreciat că dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 1/2000 nu sunt aplicabile în cauză, în condiţiile în care acţiunea în despăgubiri a fost înregistrată la data de 8 martie 2001, după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Pe de altă parte, se mai susţine, terenurile pe care au fost efectuate investiţiile rămase neamortizate, pentru cele două plantaţii, a fost restituit „locatorului" P.O., în conformitate cu Legea nr. 1/2000, acesta încadrându-se în categoria prevăzută de art. 15 din lege.
Recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Temeiul legal în considerarea căruia reclamanta şi-a formulat pretenţiile, îl reprezintă dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 1/2000, text potrivit căruia creanţele acţionarilor şi locatorilor ce urmează a fi încasate în baza Legii nr. 46/1992 şi Legii nr. 48/1994, se plătesc şi din veniturile realizate de aceste societăţi sau din fonduri speciale create în urma privatizării societăţilor comerciale agricole, în alin. (2) stipulându-se totodată că valoarea rămasă a investiţiilor făcute pe terenurile acţionarilor sau locatorilor, precum şi a altor persoane îndreptăţite, se recuperează de la aceştia într-o perioadă de maxim 10 ani.
În condiţiile însă în care pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafeţele în litigiu, în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000 ( a se vedea Titlul nr. 3304 din 20 decembrie 1999 – f.63 dos .fond) în mod corect au reţinut instanţele, în raport şi de dispoziţia înscrisă în art. 15 alin. (2) din legea fundamentală, că prevederea legală invocată în susţinerea pretenţiilor reclamantei, nu este aplicabilă cauzei de faţă.
Astfel, nu se poate considera, fără a încălca principiul constituţional al neretroactivităţii legii, că termenul de 10 ani prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 ar curge de la data retrocedării terenului, deci de la o dată anterioară celei la care a intrat în vigoare însăşi actul normativ ce a instituit acest termen.
În acest context, apare ca lipsită de relevanţă data introducerii acţiunii civile, după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA împotriva deciziei nr. 24 din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2657/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5300/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
