ICCJ. Decizia nr. 2657/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2657
Dosar nr. 4359/2003
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 768 din 17 iulie 2000 a Tribunalului Constanţa a fost admisă în parte acţiunea în revendicare (înregistrată la 17 februarie 1999) a reclamantelor C.N. şi G.M., iar pârâţii Consiliul local Eforie, Spitalul Municipal Constanţa şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice au fost obligaţi să lase în proprietatea şi posesia reclamanţilor imobilul situat în Eforie Sud, compus din teren, 342 mp şi construcţie duplex 65,88 mp.
Apelul Consiliului Local Eforie a fost respins prin Decizia civilă nr. 48 din 14 martie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, ca şi cererea de intervenţie în interesul acestuia formulată de Ş.M., cu motivarea că:
- preluarea s-a făcut prin raţionalizarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, încălcându-se art. II din decret, proprietarul bunului fiind exceptat (intelectual pensionar);
- restituirea, în natură, este obligatorie conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar
- prin norma din art. 16 al legii imobilul nu este exceptat de la restituire, întrucât este dat în folosinţa unei cabinet individual.
Contra deciziei a declarat apel Consiliul local Eforie, susţinând, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că:
- imobilul a fost preluat cu titlu valabil, întrucât autorul reclamanţilor, deşi pensionar, avea mai multe imobile, iar „arhitectura imobilului revendicat indică destinaţia sa, exploatarea prin încheiere";
- reclamanţii nu au uzat de calea legală pentru a ataca naţionalizarea;
- imobilul face parte din domeniul public al proprietăţii şi, totodată, este exceptat de la restituire, fiind ocupat de unităţi bugetare de sănătate şi utilizat în interes public.
2. Recursul este nefondat.
Reclamanţii au probat calitatea de titulari ai dreptului la retrocedare, cât şi faptul că autorul lor a fost proprietarul imobilului de la care s-a efectuat preluarea de stat în baza art. I din Decretul nr. 92/1950.
Probele atestă neechivoc o altă situaţie de fapt decât cea relevată în motivele de recurs, ca şi în apel, de către recurent, care, însă, nu deţine bunul revendicat.
Într-adevăr, preluarea s-a făcut cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950, întrucât titularul spaţiului era pensionar intelectual, exceptat de la naţionalizare. Susţinerile din recurs relative la proprietatea autorului asupra mai multor locuinţe şi destinaţia dată imobilului în litigiu, de exploatare prin închiriere, sunt simple afirmaţii ori supoziţii în afara cadrului probator.
Chiar dacă acţiunea în revendicare se întemeiază pe dispoziţiile art. 480 C. civ., pe parcursul judecării procesului a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 (14 februarie 2001), care prevede că „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini" [art. 9 alin. (1)].
Potrivit art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, text invocat în recurs, „în situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, sănătate – foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent", iar alin.4 al textului prevede că „Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil", litigiile urmând a se soluţiona, potrivit dreptului comun, cu celeritate"[alin. (5)].
În speţă, cum corect a reţinut instanţa de apel, imobilul a fost preluat fără titlu valabil, iar, pe de altă parte, în prezent nu este deţinut şi utilizat de o unitate bugetară de sănătate, ci de un cabinet medical individual, în baza unui contract de comodat.
De altfel, unitatea de sănătate bugetară, pârâtul Spitalul Municipal Constanţa nu a atacat cu apel sentinţa şi nici cu recurs Decizia instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâţii Consiliul Local al oraşului Eforie şi Oraşul Eforie prin primar împotriva deciziei nr. 48/C din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5302/2003. Civil. L 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2660/2003. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
