CSJ. Decizia nr. 267/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 267
Dosar nr. 2018/2002
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A.A.S.împotriva Încheierii din 5 martie 2002a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă pronunţată în dosarul nr. 469/2002.
La apelul nominals-a prezentat intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin consilier juridic O.O., lipsind recurentul-reclamant precum şi intimata-pârâtă S.C."A."SA.
Procedura completă.
Consilier juridic O.O. solicită respingerea recursului arătând că, în opinia sa, instanţa a procedat corect suspendând judecata.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, întrucât se formulase cerere de amânare a judecăţii pentru lipsă de apărare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.A.S.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi S.C."A."SA solicitând să se constate că în contractul de vânzare-cumpărare nr.2391/29 ianuarie 1997 încheiat cu pârâteles-a inserat greşit că apartamentul cumpărat situat în Bucureşti, str. Logofăt Luca Stroici nr. 47, sc. A, etaj 2, apartament 5, sector II în suprafaţă de 49,07 m.p. reprezintă o cotă indiviză de 6,95% din totalul imobilului când această cotă este în realitate de 44%, iar menţiunea de 6,95% reprezintă cota indiviză aferentă aflată în indiviziune forţată şi perpetuă din întreaga clădire.
De asemenea, a cerut ieşirea din indiviziune cu privire la apartamentul 5 de la adresa din Bucureşti, str. Logofăt Luca Stroici nr. 47 A, SC. A, etaj 2, sector 2 prin atribuirea lui reclamantului cu plata unei sulte către pârâte.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.5898/23 mai 2001 a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere şi excepţia autorităţii de lucru judecat în ce priveşte al doilea capăt de cerere. Totodată, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin Decizia civilă nr.3201 A/9 noiembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de A.A.S.împotriva sentinţei civile nr. 5898/23 mai 2001 a Judecătoriei Sectorului II Bucureşti.
În contra acestei decizii a declarat recurs A.A.S.invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C.proc.civ..
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă prin încheierea din 5 martie 2002 a respins ca neîntemeiată cererea recurentului-reclamant de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare.
În baza art. 242 pct. 2 din C.proc.civ.. aceeaşi instanţă a suspendat judecarea recursului declarat de A.A.S.împotriva deciziei civile nr. 3201 A/9 noiembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III – a civilă, constatând lipsa nejustificată a părţilor, faţă de împrejurarea că acestea nu au solicitat judecata pricinii în lipsă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A.A.S.susţinând în esenţă că instanţa nu a motivat soluţia de respingere a cererii sale de amânare a judecării recursului pentru lipsă de apărare, că prin soluţia dată l-a prejudiciat cu atât mai mult cu cât îşi îndeplinise obligaţia de timbrare şi că lipsa fondurilor necesare l-a împiedicat să-şi angajeze un apărător şi să se prezinte la primul termen de judecată pentru a-şi susţine recursul.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 242 pct. 2 C.proc.civ.., instanţa este obligată să suspende judecata dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă deoarece dispoziţia legală menţionată este imperativă şi nu facultativă, iar neprezentarea părţilor legal citate se consideră ca o voinţă prezumată a lor că doresc ca judecata pricinii să fie suspendată.
În speţă, deşi recurentul-reclamant A.A.S.a lipsit la termenul din 5 martie 2002 nu se poate prezuma că acesta a dorit suspendarea judecării recursului ce l-a declarat.
În adevăr, printr-o petiţie depusă la dosar la 25 februarie 2002 recurentul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător pentru susţinerea recursului, achitând totodată taxa de timbru.
Instanţa i-a respins cererea fără nici o motivare, invocând dispoziţiile art. 156 C.proc.civ..
Or, potrivit art. 156 C.proc.civ.. instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată.
Din examinarea circumstanţelor cauzei rezultă că recurentul a primit citaţia la 13 februarie 2002 pentru termenul din 5 martie 2002, deci cu cca. 15 zile libere, înainte de termenul de judecată, şi-a motivat calea de atac şi a achitat taxa judiciară de timbru (f. 3, 7 şi 9 dos. nr.469/2002).
Astfel fiind, cererea de amânare pentru angajarea unui apărător nu avea ca scop tergiversarea judecăţii şi nu putea fi apreciată ca un abuz de drept procesual de natură a conduce la respingerea ei.
Dimpotrivă, din cele expuse rezultă că recurentul-reclamant şi-a exercitat drepturile procesuale cu bună-credinţă şi prin urmare instanţa trebuia să-i analizeze cererea în acest context.
Din această perspectivă, măsura instanţei de respingere a cererii de amânare a judecăţii recursului, pe lângă faptul că este nemotivată, apare şi ca o încălcare a dreptului de apărare şi prin urmare este nelegală.
Ca atare şi soluţia de suspendare a judecării recursului în temeiul art. 242 pct. 2 C.proc.civ.., este greşită.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa încheierea atacată şi a trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A.A.S.împotriva încheierii pronunţate la 5 martie 2002 de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia civilă în dosarul nr.469/2002 pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi29 ianuarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 269/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7304/2003. Civil. Daune. Recurs → |
|---|
