ICCJ. Decizia nr. 7304/2003. Civil. Daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7304
Dosar nr. 3504/2003
Şedinţa publică din 20 decembrie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 mai 2002 pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul M.P. a chemat în judecată pârâtul Statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.500.000 euro reprezentând daune materiale şi morale.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentinţa penală nr. 113/1992 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare iar ulterior, ca urmare a declarării ca neconstituţional a art. 223 C. pen., s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de gestiune frauduloasă. În baza acestui nou temei juridic reclamantul a fost condamnat în mod definitiv la 4 luni închisoare însă până în acel moment el executase deja 54 luni închisoare, deci 50 de luni pe nedrept.
Prin sentinţa civilă nr. 876 din 28 octombrie 2002, Tribunalul Iaşi a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că dispoziţiile art. 504 şi art. 505 C. proc. pen. sunt inaplicabile, în cauză nefiind vorba despre o condamnare greşită ci de schimbarea încadrării juridice.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 27 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că:
- acţiunea, astfel cum a fost fundamentată de reclamant pe dispoziţiile art. 504 şi art. 505 C. proc. pen., cu referire la legislaţia europeană în materie, nu poate fi primită întrucât în rejudecare el nu a fost achitat ci s-a schimbat încadrarea juridică, aplicându-se o pedeapsă mai mică; în aceste condiţii, una dintre premisele esenţiale ale acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 504 şi art. 505 C. proc. pen. nu este întrunită;
- reglementările internaţionale (art. 3 din protocolul nr. 7 la convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), sunt în acelaşi sens, referindu-se la o condamnare urmată de achitare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat în drept reclamantul, criticile formulate permiţând însă încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţele au încălcat prevederile art. 504, art. 505 şi art. 458 C. proc. pen., precum şi legislaţia internaţională în materie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Ambele instanţe au reţinut în mod corect că solicitarea reclamantului nu poate fi primită, în condiţiile în care dispoziţiile art. 504 alin. (1) C. proc. pen. sunt neechivoce: „Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare". Or, reclamantul nu a fost niciodată achitat, ci i s-a schimbat încadrarea juridică, aplicându-i-se o pedeapsă mai uşoară, ceea ce are cu totul altă semnificaţie şi consecinţe.
Pe de altă parte, invocarea prevederilor art. 458 C. proc. pen., referitoare la aplicarea din oficiu a legii penale mai favorabilă, nu are nici o legătură cu dispoziţiile art. 504 şi art. 505 din acelaşi cod în contextul acţiunii civile formulate de reclamant.
În fine, în mod corect instanţa de apel a reţinut că toate reglementările internaţionale (inclusiv Convenţia Europeană a Drepturilor Omului) au în vedere ca temei al răspunderii patrimoniale a statului achitarea celui în cauză, iar nu o simplă schimbare de încadrare juridică, aşa cum este cazul în speţă.
În consecinţă, cum hotărârile pronunţate sunt pe deplin legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.P. împotriva deciziei civile nr. 27 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 decembrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 267/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7302/2003. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
