ICCJ. Decizia nr. 2795/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2795Dosar nr. 12020/2003
Şedinţa publică din 8 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 14 august 2002, reclamantul V.S.Z. a chemat în judecată pârâţii SC M. SRL, SC A. SA Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita din cadrul Prefecturii şi F.T., pentru ca prin sentinţa ce instanţa o va pronunţa să se constate nulitatea absolută a titlului în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr.402 Sâmbăteşti sub nr. de ordine A+32 sub nr.top 1155 a fost înscris în favoarea Grupului Tehnic Şcolar Agricol Odorhei;
- nulitatea absolută a titlului în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 1174 Sâmbăteşti sub nr. de ordine A+8, nr.top 1155, în suprafaţă de 1385 mp a fost intabulat în favoarea statului, cu titlu de naţionalizare, prin încheierea nr. 311 din 23 aprilie 1958;- nulitatea absolută a titlului de proprietate în baza căruia imobilul cu nr.top 1155 a fost dezmembrat în două, iar dreptul de proprietate asupra corpului funciar cu nr.top nou 1155/1, în suprafaţă de 155 mp s-a transcris în C.F. nr. 1174/A în favoarea lui F.T., iar corpul funciar cu nr.top nou 1155/2, cu suprafaţa de 4826 mp s-a reînscris sub nr.ordine A+48 în favoarea Statului Român, prin încheierea C.F. nr. 3210-3215 din 7 octombrie 1993;
- să dispună rectificarea intabulărilor făcute în cărţile funciare arătate, în sensul radierii dreptului de proprietate al Grupului Tehnic Şcolar Agricol Odorhei a Statului Român şi al pârâtului F.T., reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea defunctului şi obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de proprietate şi a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilele, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 875 din 19 iunie 2003, Tribunalul Harghita a admis în parte acţiunea.A constatat nulitatea absolută a titlului în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 402 Sâmbăteşti, nr.ord.A-132, nr.top 1155 a fost înscris în favoarea Grupului Tehnic Şcolar Agricol Odorheiu Secuiesc, cu titlu de naţionalizare.
A constatat nulitatea absolută a titlului în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 1174 Sâmbăteşti, sub nr.ord.A+8 nr.top1155, intabulat în favoarea statului, cu titlu de naţionalizare prin încheierea nr. 311 din 23 aprilie 1958.
A dispus rectificarea intabulărilor făcute în cărţile funciare mai sus arătate, în sensul radierii dreptului de proprietate al Grupului Tehnic Şcolar Agricol Odorheiu Secuiesc şi al Statului Român şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea defunctului dr. V.G.
A dispus obligarea pârâţilor SC M. SRL, Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, Grupul Şcolar Agricol Odorheiu Secuiesc să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la imobilul mai sus arătat şi să i-l predea acestuia în proprietate şi posesie, precum şi la cheltuieli de judecată.
A dispus respingerea acţiunii faţă de pârâţii SC A. SA, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Harghita şi F.R., în calitate de moştenitoare a defunctului F.T. şi a respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că imobilul a fost proprietatea tabulară a dr. V.G., autorul reclamantei, iar în baza adresei nr. 3572/1957 a fostului Sfat Popular al Raionului Odorhei a fost transnotată în C.F. Sâmbăteşti, cu înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului Grupului Tehnic Şcolar Agricol, urmând ca apoi să fie intabulat în favoarea Statului, cu acelaşi titlu de naţionalizare, conform încheierii din anul 1958.
Ulterior, prin încheierea C.F. nr. 3210-3215 din 7 octombrie 1993 s-a realizat dezmembrarea imobilului iar asupra corpului funciar cu nr.top 1155/1 s-a transcris dreptul de proprietate în favoarea pârâtului F.T., iar asupra corpului funciar cu nr.top nou 1155/2 s-a reînscris dreptul de proprietate al statului.
Imobilul cu nr.top 1155/2 se află în posesia pârâtei SC M. SA, fără a avea un titlu valabil.
S-a apreciat, în esenţă că aceste schimbări de regim juridic cu privire la imobil, de trecere a acestuia în proprietatea Statului Român, a Grupului Tehnic Şcolar Agricol Odorheiu Secuiesc cu titlu de naţionalizare, fără indicarea actului normativ au determinat includerea imobilului în categoria celor preluate fără titlu valabil, reglementate de art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001
Ca atare, Statul Român nu a devenit proprietarul imobilelor întrucât Decretul-lege nr. 308/1953 indicat de Primăria Odorheiu Secuiesc prin adresa nr. 38/2003 ca fiind actul normativ în baza căruia a trecut în proprietatea acestuia, nu figurează în nomenclatorul actelor normative de naţionalizare şi astfel, s-a constatat că au fost încălcate flagrant prevederile art. 481 C. civ. şi art. 17 din Legea nr. 115/1938.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC M. SRL Odorheiu Secuiesc, învederând că Tribunalul Harghita a pronunţat această hotărâre cu încălcarea legii.
Astfel, criticile din apel vizează împrejurarea că din analiza prevederilor art. 9 alin. (2) şi art. 18 pct. c din Legea nr. 10/2001, rezultă că pentru imobilul din litigiu reclamantul era îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent şi totodată, că acest imobil nu a avut destinaţie de locuinţă în momentul naţionalizării, aşa încât nu trebuia restituit în natură terenul, astfel cum a dispus instanţa de fond.
Prin Decizia nr. 152/A din 29 octombrie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins apelul, confirmând soluţia Tribunalului Harghita.
Decizia mai sus menţionată a făcut obiectul criticilor promovate de aceeaşi parte în calea extraordinară de atac a recursului, sub incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind reiterate motivele din apel.
Motivelor de recurs, intimatul-reclamant V.S.Z. le-a opus întâmpinare, prin care a solicitat respingere.
recursului şi menţinerea ca legale şi temeinice a hotărârilor pronunţate.
Recursul este nefondat.
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, Tribunalul Harghita.
Reclamantul în calitate de moştenitor al defunctului Dr. V.G. (decedat la 25 iunie 1965), a cules succesiunea mamei sale V.M. (la rându-i decedată la 16 decembrie 1995), bunicul său fiind proprietarul tabular al imobilului situat în Odorheiu Secuiesc, înscris în C.F. nr. 402 Sâmbăteşti, sub nr. de ordine A+32, nr. top 1155, în suprafaţă de 1385 st.p.
Imobilul mai sus individualizat a suferit mai multe schimbări de regim juridic, prin înscrierea dreptului de proprietate de la dr. V.G., iniţial în favoarea Grupului Tehnic Şcolar Agricol Odorheiu Secuiesc, (ca efect al naţionalizării, şi ulterior în baza adresei nr. 2545/1958 emisă de fostul Sfat Popular al Raionului Odorhei dreptul de proprietate a fost notat în favoarea Statului Român, cu acelaşi titlu al naţionalizării (încheierea nr. 322 din 23 aprilie 1958).
Totodată, acesta a fost dezmembrat, prin C.F. nr.3210-3215 din 7 octombrie 1993 în corpul funciar cu nr.top nou 1155/1 în suprafaţă de 155 mp, dreptul de proprietate fiind transcris în C.F. nr.1174/A în favoarea lui F.T. şi în alt corp funciar, individualizat sub nr.top nou 1155/2, în suprafaţă de 4826 mp, reînscris sub nr.ord. A+48, în favoarea Statului Român.
În lămurirea situaţiei juridice a imobilului, instanţele au arătat că naţionalizarea ar fi avut loc în baza Decretului-lege nr. 308/1953 (a se vedea adresa nr. 38/2003 a primăriei Odorheiu Secuiesc şi că, nefigurând în nomenclatorul actelor normative de naţionalizare, acesta nu poate constitui titlu valabil, iar trecerea în proprietatea statului şi notările în C.F. fiind lovite de nulitate absolută, imobilele în litigiu încadrându-se în categoria celor reglementate de Legea nr. 10/2001 art. 2 alin. (2) care prevede că „persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi".
În situaţia în care imobilul a trecut printr-un proces de privatizare, urmează ca în baza art. 32 alin. (4) din OUG nr. 88/1997, deţinătorul (respectiv societatea comercială) să fie despăgubit de instituţiile publice implicate în privatizare.
Raţiunea edictării Legii nr. 10/2001 este aceea a reparaţiei patrimoniale în favoarea proprietarilor ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, în respectarea principiilor consfinţite de Constituţie, Codul civil.
Stabilind că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, abuziv, fără titlu, instanţa a apreciat că reclamantul, persoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001 are dreptul la restituirea în natură a imobilului, acesta fiind principiul fundamental instituit de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din legea menţionată.
Astfel, "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi liber de orice sarcini".
Pârâta SC M. SRL în posesia căreia s-a aflat imobilul arată că l-a cumpărat de la SC M.L. SA Odorheiu Secuiesc, prin licitaţie publică.
Din contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 835 din 5 octombrie 1992 între vânzătoarea SC M.L. SA şi cumpărătoarea SC M. SRL, rezultă că obiectul contractului l-a constituit mijloacele fixe, nici vânzătorul acestor active neconsiderându-se proprietarul terenului.
Astfel, la pct. 6 lit. b), clauze speciale s-a prevăzut că „în caz de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenului de către SC M.L. SA , conform HG nr. 834/1991, terenul se va vinde către SC M. SRL, în conformitate cu prevederile legilor în vigoare".
S-a criticat de către pârâta SC M. SRL împrejurarea restituirii în natură a imobilului pe considerent că pentru acesta, reclamantul (persoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001 ) era îndrituit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Motivul de recurs este nefondat întrucât instanţele au aplicat corect legea, în litera şi spiritul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din actul normativ menţionat.
Nici motivul referitor la restituirea terenului nu subzistă unei analize pertinente întrucât Legea nr. 10/2001 reglementează şi situaţia terenurilor preluate în mod abuziv, excepţie făcând, potrivit art. 8 alin. (1) doar cele al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupr.
terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
Cum Legea nr. 10/2001 are ca obiect de reglementare nu numai situaţia locuinţelor naţionalizate ci şi aceea a terenurilor, susţinerea recurentei că, în cazul dedus judecăţii fiind de restituit un teren, nu sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi privitoare la restituirea în natură a imobilului este neîntemeiată.
Ca atare, în Decizia nr. 152/A din 29 octombrie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş a stabilit pe baza probelor administrate că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, iar în urma constatării nulităţii actelor de naţionalizare, corect s-a dispus restituirea în natură a acestuia, moştenitorului proprietarului tabular.
Este nefondată susţinerea recurentului că „destinaţia de locuinţă în momentul naţionalizării ar constitui un criteriu pentru restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Acest criteriu a făcut obiectul reglementării unui alt act normativ, Legea nr. 112/1995 ci nu al Legii nr. 10/2002 sub imperiul căreia reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată.
De altfel, în combaterea acestui motiv de recurs este de observat că, în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, obiect al reglementării îl constituie imobilele, iar prin definiţie în sensul acestei legi, prin imobile se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite mobile prin încorporare în aceste construcţii, inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora".
În spiritul principiului restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv sunt şi Normele metodologice în explicitarea legii aprobate prin HG nr. 498/2003 care confirmă aplicarea acestuia, dând prevalenţă restituirii în natură în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 arătându-se că „numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii, prevăzute de lege".
Concluzionând, Înalta Curte va respinge recursul conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M. SRL Odorheiu Secuiesc împotriva deciziei nr. 152/A din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2885/2003. Civil. Daune art. 504 Cod procedura... | ICCJ. Decizia nr. 2705/2003. Civil. Partaj. Recurs → |
|---|
