ICCJ. Decizia nr. 2919/2003. Civil. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2919
Dosar nr. 728/2003
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra cererii de repunere în termenul de contestaţie în anulare formulate de M.L.:
Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2003 pe rolul Curţii Supreme de Justiţie M.L. a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 5487 din 4 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea contestaţiei în anulare petiţionara a arătat că la 4 decembrie 2004 a fost îndrumată de la Curtea Supremă de Justiţie să depună cerere la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cererea fiindu-i înregistrată, la această instituţie, la 4 decembrie 2002, cu nr. 63893/17485.
Petiţionara a mai arătat că a fost împiedicată să depună contestaţie în anulare din cauza superficialităţii funcţionarului de la registratura Curţii Supreme de Justiţie.
Examinând lucrările dosarului se reţin următoarele:
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe art. 103 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 19 din Decretul nr. 167/1958, pentru repunerea în termenul de declarare a contestaţie în anulare, iar pe fond pe art. 318 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 5487 din 4 decembrie 2001 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti şi de M.L. împotriva deciziei nr. 643 din 25 decembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
După un an de la pronunţarea acestei decizii contestatoarea înregistrează o cerere la registratura Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sub nr. 63983 din 4 decembrie 2002, conform originalului ştampilei de înregistrare, aflat în dosar la fila 6.
Din acest act nu rezultă că s-a înregistrat această contestaţie dar se presupune că s-a depus un memoriu pentru declanşarea unui recurs în anulare deoarece cu adresele nr. 63893/17485/2002; nr. 21551/5683/2002 din 13 decembrie 2002 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie i se răspunde petiţionarei M.L. la memoriul înregistrat pentru declararea recursului în anulare împotriva deciziei civile nr. 5487 din 4 decembrie 2001, că nu sunt motive pentru un asemenea demers, termenul de un an pentru declararea recursului în anulare fiind de altfel şi expirat.
Susţinerea contestatoarei că a fost împiedicată de neglijenţa funcţionarului de la registratura Curţii Supreme de Justiţie, să depună contestaţia în termen, nu se poate primi.
Osebit de faptul că o asemenea situaţie nu a fost dovedită, o atare împrejurare nu este de natură a fi considerată „mai presus de voinţa părţii" cum impune regula din art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Partea în faţa unei atări situaţii avea fie calea plângerii administrative, audienţă ierarhică, împotriva funcţionarului care îşi încalcă îndatoririle, fie trimiterea cererii prin poştă.
În cauză se constată mai degrabă o lipsă de diligenţă din partea contestatoarei care a sesizat, în ultima zi a termenului de recurs în anulare, instituţia abilitată să declanşeze o atare cale de atac şi, faţă de răspunsul negativ primit la 13 decembrie 2003 (adresa fila 7 din dosar), s-a îndreptat, după două luni, la instanţă cu o cerere de contestaţie în anulare cu ignorarea dispoziţiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., adică în termen de 15 zile de la data când contestatoarea a luat la cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Din practicaua deciziei nr. 5487 din 4 decembrie 2001, atacate, cu contestaţie în anulare, rezultă că M.L. a fost reprezentată la momentul judecăţii de avocatul său ales, G.C., deci a luat cunoştinţă de soluţie în aceeaşi zi sau în ziua următoare.
Înregistrând la 12 februarie contestaţia în anulare împotriva deciziei irevocabile nr. 5487/2001 contestatoarea a depăşit cu mult termenul prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. şi nu a făcut dovada, potrivit art. 103 C. proc. civ., că a fost împiedicată din împrejurări mai presus de voinţa sa să respecte termenul prevăzut de lege pentru această cale de atac.
Ca urmare se va respinge ca nefondată cererea contestatoarei de repunere în termenul de contestaţie în anulare ceea ce conduce la concluzia că petenta M.L. a formulat tardiv contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 5487/2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. constatând că intimaţii N.I. şi N.E. au solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată şi pentru că aceştia au dovedit că au plătit cu acest titlu suma de 3.000.000 lei reprezentând onorariul avocatului ales, conform chitanţei nr.223 din 13 septembrie 2002 depusă la dosar, se va dispune obligarea contestatoarei la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii N.I. şi N.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de M.L. de repune în termenul de declarare a contestaţiei în anulare împotriva deciziei civile nr. 5487 din 4 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Obligă contestatoarea M.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3 milioane lei către intimaţii-pârâţi N.I. şi N.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3422/2003. Civil. Revendicare - Decretul... | ICCJ. Decizia nr. 289/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
