ICCJ. Decizia nr. 289/2003. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 289.
Dosar nr. 10004 /2003
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2003 sub nr. 1518 pe rolul Tribunalului Braşov reclamanta A.T.C.O.M. Braşov, în contradictoriu cu Primăria municipiului Braşov, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că este aceeaşi persoană cu U.R.C.M. Braşov care, în anul 1968 şi-a încetat activitatea. Ca temei de drept al acţiunii se invocă art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalului Braşov, prin sentinţa civilă nr. 253 din 20 iunie 2003 admite acţiunea formulată de către reclamantă şi constată că reclamanta este aceiaşi persoană juridică cu fosta U.R.C.M. Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 63371968 a fostului comitet executiv al U.C.C.M. Braşov începând cu data de 1 aprilie 1968 încetează activitatea U.R.C.M. Braşov.
S-a mai reţinut că prin Decizia nr. 27/1992 emisă de Uniunea centrală a cooperativelor meşteşugăreşti se recunoaşte înfiinţarea A.T.O.C.M. Braşov, care, în statutul asociaţiei, prevede că aceasta este o persoană juridică română, succesoare de drept a Uniunii judeţene a cooperativelor meşteşugăreşti şi este proprietara patrimoniului acesteia, rămas după repartizarea cotei de 30% personalului existent la 31 martie 1991.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, se invocă excepţiile privind lipsa capacităţii procesului de folosinţă şi lipsa capacităţii procesual pasive, în baza prevederilor art. 41 C. proc. civ. şi art. 91 din Legea nr. 215/2001.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 90 din 8 octombrie 2003, a admis excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi a lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei.
A admis apelul declarat de către pârâtă formulat împotriva sentinţei civile nr. 253/2003 a Tribunalului Braşov, pe care o schimbă în tot şi respinge acţiunea formulată de către reclamantă.
S-a reţinut de către instanţa de apel că Legea nr. 215/2001 care reprezintă cadrul legal în materia administraţiei publice locale, nu cuprinde nici-o dispoziţie în sensul acordării personalităţii juridice primăriei, însă, în acelaşi timp prevede în art. 19 că unităţile administrativ–teritoriale (comune, oraşul, judeţul) sunt persoane juridice cu patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină.
S-a mai reţinut că în sistemul de drept actual, primăria este o structură instituţională fără personalitate juridică, iar conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., ea nu poate sta ca parte în procesul civil.
Împotriva acestei decizii a instanţei de apel a declarat recurs reclamanta invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa a făcut o aplicare greşită a legii întrucât conform art. 41 alin. (2) C. proc. civ. „asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică post sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere", ori în cazul în speţă Primarul este organ de conducere.
Acest lucru rezultă, arată recurenta, din prevederile art. 21 pct. 2 din Legea nr. 215/2001în care precizează că primarii sunt autorităţi executive.
Se susţine că art. 5 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că atribuţiile şi competenţele autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai prin lege, iar Legea nr. 10/2001 la art. 20 pct. 3, specifică, că în cazul primarilor, restituirea înlătură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor.
Recursul este nefondat.
Este necesar ca mai înainte de a fi analizate susţinerile din recurs a se vedea care este obiectul acţiunii întemeiate pe prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
În acest sens este de reţinut că reclamanta, deşi invocă ca temei de drept Legea nr. 10/2001, prin prezenta acţiune nu solicită restituirea imobilului din Braşov preluat de stat în anul 1959 prin transformarea unor cooperative meşteşugăreşti în unităţi productive de stat, ci doar să se constate că A.T.C.O.M. Braşov este aceeaşi persoană juridică cu U.R.C.M. Braşov, apreciind că izvorul de drept al acestei acţiuni este lit. c) a art. 3 din Legea nr. 10/2001.
În continuare reclamanta îşi creează un cadru procesual pe care-l apreciază ca fiind legal, judecându-se „în contradictoriu cu primăria municipiului Braşov cabinet primar, Comisia de aplicare Legii nr. 10/2001.
Este de reţinut că dovada continuităţii persoanelor juridice se face cu o hotărâre judecătorească, prin care se constată că este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă" [lit. c) din Legea nr. 10/2001] iar acţiunea în constatare care are această finalitate nu se judecă în contradictoriu cu Primăria, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru că în primul rând nu există nici un raport juridic cu aceasta şi în al doilea rând pentru toate considerentele amplu dezvoltate de către instanţa de apel, când a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei.
În consecinţă susţinerea recurentei că, în conformitate cu prevederile art. 20 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, în cazul primarilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face de către persoana îndreptăţită, se face prin dispoziţie motivată a primarilor, este riguros exactă, însă nu au nici pertinenţa şi nici concludenţa în prezenta cauză în care nu se solicită restituirea imobilului, ci se solicită ca pe calea unei acţiuni în constatare (care să se soluţioneze cu o altă pârâtă în contradictoriu) să se stabilească dacă reclamanta este succesoarea fostei U.R.C.M. Braşov.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, urmează a constata că nici una din criticile formulate de către recurentă nu sunt fondate, instanţa de apel constatând legal şi temeinic că pârâta nu are calitate procesual pasivă şi nici capacitate de folosinţă, motiv pentru care urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.T.C.O.M. Braşov împotriva deciziei nr. 90 Ap din 8 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2919/2003. Civil. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 2896/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
