ICCJ. Decizia nr. 2934/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2934
Dosar nr. 5835/2003
Şedinţa publică din 13 aprilie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 7 octombrie 2002, reclamanţii N.V., toţi salariaţi ai parchetelor din cadrul circumscripţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj având funcţia de procurori şi de personal auxiliar de specialitate, au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru a fi obligaţi la restituirea sumelor încasate în procent de 7 % din salariu cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, actualizate la data efectuării plăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1064/CM/2002 din 14 noiembrie 2002 Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâţii să restituie fiecăruia sumele reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7 % din salariul lunar începând cu 1 ianuarie 2000 şi până la 30 martie 2001, în funcţie de perioada efectiv lucrată, reactualizate la data plăţii efective, în raport de indicele de inflaţie defalcat pe fiecare lună în parte, începând cu data reţinerii.
A admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi şi a obligat garanta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie acestora sumele de bani reprezentând 7 % CAS reţinut pe perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001, reactualizate la zi în raport de indicele de inflaţie, defalcat pe fiecare lună, începând cu data reţinerii şi până la achitarea efectivă.
Recursurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei au fost respinse de Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, prin Decizia nr. 3089 din 13 decembrie 2002.
Împotriva hotărârilor susmenţionate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data când hotărârile judecătoreşti au devenit irevocabile şi ale art. II alin. (3) din OUG nr. 58 din 25 iunie 2003.
S-a susţinut în esenţă că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, în sensul că au fost încălcate prevederile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, din care rezultă că magistraţii nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată în 1997, magistraţii şi respectiv personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, dar această gratuitate nu echivalează şi cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate, care constituie o obligaţie.
Beneficiul gratuităţilor prevăzute în art. 99 şi respectiv art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997.
Astfel, în art. 4 din Legea nr. 145/1997 este menţionată regula generală a obligativităţii asigurării, iar în art. 6 şi art. 55 din lege sunt prevăzute excepţiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuţiei de asigurări. Art. 52 din lege prevede că persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 6 şi art. 55.
Întrucât magistraţii şi respectiv personalul auxiliar de specialitate nu sunt menţionaţi printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuţii, se constată că, numai prin greşita aplicare a prevederilor legale citate, tribunalul a admis acţiunea reclamanţilor, confirmată şi de curtea de apel.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunţate în cauză a fi casate, iar în fond, a fi respinsă acţiunea reclamanţilor.
Pe cale de consecinţă, urmează a fi respinsă şi cererea de chemare în garanţie formulată de intimaţii-pârâţi, împotriva chematei în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 3089 din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, precum şi sentinţei civile nr. 1064 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Gorj, secţia conflicte şi muncă şi litigii de muncă, pe care le casează şi respinge ca nefondată acţiunea reclamanţilor, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată împotriva chematei în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3102/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2925/2003. Civil. COTESTATIE LA EXECUTARE.... → |
|---|
