ICCJ. Decizia nr. 3/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3
Dosar nr. 21043/1/2003
nr. vechi 12852/2003
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 mai 2002, reclamanta A.M., a chemat în judecată pe pârâţii Primăria oraşului Mărăşeşti şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata sumei de 200.000.000 lei sau echivalentul a 6000 dolari USD, reprezentând contravaloarea imobilului, casă de locuit şi anexe, proprietatea părinţilor acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin autorizaţia nr. 4 din 14 februarie 1978 emisă de Consiliul Popular al Oraşului Mărăşeşti, s-a dispus demolarea casei de locuit şi a anexelor gospodăreşti, proprietatea autorilor R.I. şi D.
Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 105 din 5 mai 2003 a admis acţiunea formulată de reclamanta A.M. şi a constatat că aceasta are un drept la despăgubiri în valoare de 375.126.000 lei, datorate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor, D.G.F.P. Vrancea, pentru imobilul (casă şi teren) despăgubiri ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
A respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, că autorii reclamantei au avut în proprietate imobilul, casă de locuit, construit din paiantă, acoperit cu tablă, având 4 camere, 3 bucătării, anexe gospodăreşti şi suprafaţa de 546 mp, bunuri expropriate, în vederea realizării unei lucrări de utilitate publică, respectiv extinderea Spitalului Orăşenesc Mărăşeşti.
S-a avut de asemenea în vedere că scopul pentru care a fost expropriat imobilul nu a fost atins.
Referitor la excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, instanţa de fond a reţinut că prevederile art. 3, art. 9, art. 10 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001 şi art. I din Titlul II din OUG nr. 184/2002, dă posibilitatea instanţelor de a stabili o despăgubire echivalentă pentru toate persoanele îndreptăţite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Primăria oraşului Mărăşeşti şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea, invocând aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prin apelul declarat, Primăria oraşului Mărăşeşti, a susţinut în esenţă, că acţiunea urma a fi respinsă întrucât autorii reclamantei personal au solicitat demolarea imobilului în litigiu întrucât se afla într-o stare avansată de uzură, aspect confirmat de autorizaţia de demolare nr. 4/1978, iar pe de altă parte imobilul nu a fost identificat corect, fiind altul decât cel trecut în autorizaţia de demolare.
A mai susţinut că, măsurile reparatorii acordate reclamantei prin echivalent bănesc, fiind limitativ prevăzute, în speţă se impunea acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Vrancea, prin apelul declarat a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate întrucât lipsa unui cadru legal care să reglementeze modul, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor impunea respingerea acţiunii ca prematur introdusă.
A mai susţinut, că nici pe fond acţiunea nu este întemeiată, întrucât obiectul donaţiei l-a făcut doar suprafaţa de teren şi nu construcţia.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 131/A din 26 septembrie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Primăria oraşului Mărăşeşti şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Vrancea.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut în esenţă, că exproprierea s-a făcut în baza deciziei nr. 78 din 27 martie 1978 emisă de Consiliul Popular al judeţului Vrancea, fără a exista o ofertă de donaţie, astfel că nu a operat un transfer de proprietate, terenul fiind preluat abuziv.
Decizia nr. 78 din 27 martie 1978 a fost însoţită de un plan de situaţie, astfel că nu poate fi vorba despre o eroare asupra imobilului, cum a susţinut apelanta Primăria oraşului Mărăşeşti.
A mai constatat că, reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri în cuantumul stabilit prin expertiza efectuată în cauză şi în mod corect s-a dispus a fi actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective conform art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Pentru aspectele menţionate, instanţa de apel a reţinut că nici apelul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice nu este întemeiat, întrucât prin art. 38 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a reglementat şi modalitatea de acordare a despăgubirilor care se va efectua, de o comisie interministerială.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcţia Generală a Ministerului Finanţelor Publice Vrancea în numele Ministerului Finanţelor Publice reprezentant al Statului Român, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, prematuritatea acţiunii şi lipsa cadrului legal pentru evaluarea despăgubirilor, precum şi faptul că obiectul donaţiei l-a făcut doar suprafaţa de teren de 560,60 mp nu şi construcţia.
Recursul nu este fondat.
În cauză, reclamanta a notificat Prefectura judeţului Vrancea, solicitând pentru imobilul, casă de locuit şi anexe gospodăreşti, preluat abuziv de stat, măsuri reparatorii în echivalent, urmând procedura prevăzută de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În raport cu obiectul pretenţiilor reclamantei, în mod legal prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii imobilului conform art. 36 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, „valoarea construcţiilor expropriate în vederea demolării se stabileşte potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii şi se actualizează cu indicele inflaţiei la data plăţii efective".
Cu referire la calculul despăgubirilor, în cazul măsurilor reparatorii prin echivalent, cadrul legal este dat de art. I alin. (1) din OUG nr. 184 din 12 decembrie 2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, dispoziţiile legale citate au fost corect aplicate în speţă.
Contrar celor susţinute de recurentă, reclamanta a făcut dovada că imobilul, casă de locuit şi anexe gospodăreşti, a fost preluat abuziv în vederea exproprierii, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Sub acest aspect din chiar autorizaţia de demolare nr. 4 din 14 februarie 1978, rezultă că pe locul imobilului se va extinde Spitalul orăşenesc Mărăşeşti.
Pe de altă parte, din adresa nr. 1223/1991 emisă de Prefectura judeţului Vrancea, rezultă că exproprierea s-a făcut fără a exista o ofertă de donaţie din partea autorilor reclamantei.
Ca urmare, recursul pârâtei fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Vrancea în numele Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statul Român împotriva deciziei civile nr. 131 A din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3270/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3097/2003. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
