ICCJ. Decizia nr. 3033/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3033
Dosar nr. 7764/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 587 din 5 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Vaslui, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta B.N.R., sucursala Iaşi, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Vaslui şi Primăria Bârlad, prin care contestă dispoziţia nr. 764/2002 emisă de ultima pârâtă, de respingere a cererii de restituire în natură a unui teren.
În motivarea sentinţei se constată că reclamanta nu are calitate de „persoană îndreptăţită" în sensul Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iaşi, potrivit deciziei civile nr. 65 din 24 septembrie 2003 a respins apelul reclamantei cu motivarea că aceasta este o instituţie publică a statului, că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a reţinut instanţa de fond, faţă de data intrării în vigoare a OUG nr. 184/2002 şi respectiv 18 decembrie 2002, deci ulterior datei de 19 noiembrie 2002, când a fost depusă acţiunea.
În considerarea principiului neretroactivităţii legii civile, instanţa de apel a considerat că ordonanţa citată nu este aplicabilă în speţă.
Pe fondul litigiului, a constatat că reclamanta a făcut dovada proprietăţii, însă această dovadă nu este suficientă pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, ea având obligaţia să probeze trecerea imobilului la stat în vreuna din modalităţile prevăzute de art. 2 din lege, spre a se stabili caracterul abuziv al preluării.
S-a subliniat că reclamanta nu a depus acte, din care să rezulte momentul preluării la stat al imobilului în litigiu, astfel că nu se poate stabili, dacă acest moment se situează anterior sau ulterior etatizării B.N.R.
Nemulţumită de soluţiile pronunţate, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 65/2003 a Curţii de Apel Iaşi, fără a indica vreo nulitate din cele enumerate la art. 304 C. proc. civ.
Criticile deşi sunt numerotate ca fiind în număr de 6, în realitate se rezumă la un singur motiv dezvoltat şi anume că ambele instanţe au greşit reţinând aplicarea art. 3 alin. (2) din OUG nr. 184/2002, încălcând principiul neretroactivităţii legii civile, că oricum banca nu este o instituţie publică, fiind o persoană juridică cu patrimoniu propriu, ce nu poate fi identificată cu Statul Român.
Precizează că la data de 1 ianuarie 1947, când a intrat în vigoare Legea nr. 1056/1946 de etatizare a B.N.R., s-au etatizat doar acţiunile, statul devenind singurul acţionar, iar proprietăţile dobândite până la acea dată, aparţineau persoanei juridice şi nu statului ca acţionar B.N.R.
Recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor urma:
În primul rând, critica privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile de ambele instanţe, este neîntemeiată.
Este adevărat că instanţa de fond, reţinuse aplicarea textului introdus în Legea nr. 10/2001, de OUG nr. 184/2002, dar instanţa de apel a înlăturat acea motivare, faţă de faptul că acţiunea fusese introdusă la data de 19 noiembrie 2002, deci anterior intrării în vigoare a ordonanţei, respectiv data de 18 decembrie 2002.
În aceste condiţii este de prisos a se analiza dacă reclamanta este sau nu instituţie publică, dacă este sau nu persoană juridică cu patrimoniu propriu ce nu poate fi identificată cu Statul Român, de vreme ce instanţa de apel a soluţionat cauza prin analiza pe fond a cauzei, respectiv dacă s-a dovedit preluarea abuzivă a terenului şi momentul preluării.
Este indubitabil faptul că deşi reclamanta dovedeşte că a avut proprietatea terenului, aceasta nu probează alte împrejurări, de esenţa beneficiului măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Aceasta nu a depus la dosar, acte care să demonstreze preluarea abuzivă de către stat a terenului şi momentul eventual al acestei preluări, pentru ca instanţele să verifice condiţiile impuse de lege pentru restituirea imobilului.
Singura critică referitoare la cele două condiţii neîndeplinite, se direcţionează pe faptul că la etatizarea B.N.R., ar fi fost etatizate numai acţiunile, nu şi proprietăţile băncii. Sunt simple afirmaţii fără un suport probator şi oricum nu se dovedeşte preluarea abuzivă, data preluării, astfel încât soluţia instanţei de apel se consideră a fi temeinică şi legală, motivată corespunzător.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.N.R. împotriva deciziei civile nr. 65 din 24 septembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3187/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3032/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
