ICCJ. Decizia nr. 3148/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3148
Dosar nr. 11758/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 7 februarie 2003, reclamanta Casa judeţeană de pensii Timiş a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timişoara anularea dispoziţiei nr. 10 din 6 ianuarie 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin notificarea adresată Primăriei municipiului Timişoara la data de 13 februarie 2002, reclamanta a solicitat restituirea imobilului situat în Timişoara, compus din clădiri (casă cu 5 etaje) şi teren, imobil ce a aparţinut Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale al cărei succesor este reclamanta.
Prin dispoziţia nr. 10 din 6 ianuarie 2003, emisă de Primarul municipiului Timişoara s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului şi s-a dispus înaintarea notificării spre competentă soluţionare Ministerului Educaţiei Naţionale, cu motivarea că în anul 1999 imobilul în litigiu a trecut în administrarea acestei instituţii.
Prin sentinţa civilă nr. 578 din 24 iunie 2003, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând în esenţă că aceasta are posibilitatea, în funcţie de regimul juridic al bunului, fie să apeleze la acţiune în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu condiţia să nu existe legi speciale, care să reglementeze măsuri reparatorii, fie să continue procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, în modalitatea arătată în dispoziţia contestată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, apel ce a fost respins prin Decizia civilă nr. 159 din 4 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, cu motivarea că reclamanta are posibilitatea de a solicita restituirea imobilului pe calea acţiunii în revendicare, în situaţia în care imobilul nu face obiectul unei legi speciale de reparaţie.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs Casa judeţeană de pensii Timiş, întemeindu-şi motivarea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 174 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
În motivarea recursului nu se arată care sunt considerentele pentru care Decizia instanţei de apel este nelegală, fiind practic „reprodusă" motivarea din acţiunea introductivă, cu toate că este invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Decizia instanţei de apel nu poate fi analizată sub aspectul unor motive de nelegalitate întrucât, aşa cum s-a precizat anterior, acestea nu au fost arătate şi dezvoltate în recursul declarat de reclamantă, aceasta limitându-se doar la „reproducerea" motivării cuprinse în acţiunea introductivă şi invocării dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Trecând însă peste acest aspect, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat, reţinându-se următoarele considerente, altele decât cele avute în vedere de către instanţa de apel.
Potrivit extrasului de Carte funciară (fila 9 dosar fond), la data de 24 februarie 1941 imobilul ce face obiectul litigiului era proprietatea Statului Român, prin Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale.
Ulterior, la data de 21 ianuarie 1953, imobilul a fost transferat Confederaţiei Generale a Muncii din Republica Populară Română, iar în anul 1999 a trecut în administrarea Ministerului Educaţiei Naţionale.
Casa judeţeană de pensii Timiş pretinde restituirea acestui imobil, ca succesoare a Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, "ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile sau societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi.
Prin urmare, imobilul a cărui restituire în natură se solicită nu face obiectul Legii nr. 10/2001, iar reclamanta Casa judeţeană de pensii Timiş nu are calitatea de persoană îndreptăţită în accepţiunea Legii nr. 10/2001, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din legea menţionată.
Pentru considerentele expuse anterior, recursul va fi respins ca nefondat, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Casa judeţeană de pensii Timiş împotriva deciziei nr. 159 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3466/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2788/2003. Civil. Conflict de munca - Legea... → |
|---|
